Fragment al unei carti pe care o scriu

&Stuff · 19-06-2002, 23:04

-Te-ai gandit vreodata ca nu-ti pot raspunde la intrebari caci nu vad lucrurile exact ca tine?

-Daca nu este asemanarea dintre noi, atunci care este motivul prezentei mele aici? Intrebarea, mai mult un final decat o intrebare, venise repede si intr-un ton rece, ca intodeauna.

Si totusi nu vroiam sa cedez. Era unul dintre acele momente in care ceva a murit in mine pentru a mia oara, si ma sufoca. Ma sufoca pana dau drumul unui suvoi confuz de vorbe, sau pana adorm, trezindu-ma cu mintea clara, curatata aproape complet de uitarea somnului. Ceva persista inca parca in ceafa, un sentiment confuz, un simplu fragment din ceea ce ma invaluise inainte sa adorm. Dau uitarii si cataloghez simplu : un vis perfect si persistent, care nu are inca ce cauta in aceasta lume. Inca sau niciodata.

-Ne asemanam, atat cat imi permit vorbele si gesturile din scenariu. Gandurile si sentimentele deja mult prea cunoscute. Dar eu as spune toate aceste lucruri chiar daca nu ai fi aici, ca sa ma aud singur. Ca sa respect rolul, in toata frumusetea sa limitata. Abuzand de singurul drept care mi-a fost dat, acela de a analiza nimicul si de a omora tacerea timp de cateva minute pe zi. Dar in clipa in care am sa tac, asemanarea dintre noi va muri. Vom ramane aici, nemiscati si tacuti, in acelasi loc, dar in camere diferite. As spune chiar in realitati diferite, caci aceasta camera este realitatea mea. Aceasta camera este o prelungire imperfecta a firii mele, iar singurul fel in care ma pot manifesta sunt obiectele si culorile acestei camere. Nesemnificativ totusi, caci pentru tine camera este o continuare a unei alte realitati, un apendice frumos dar inutil, de care ai putea scapa oricand. Eu nu am nevoie sa scap din aceasta camera, caci ea este nemurirea mea. Un film nu are sfarsit si nu are inceput, el se naste si moare in actor si in privitor, iar eu sunt cate putin din amandoi. Camera se sfarseste si se termina in mine, caci acesta este un film, crede-ma. Misca-te prin camera, priveste-ma si asculta-ma din alt unghi si de la o alta distanta, dar totul va ramane la fel. Insa iesi din camera, si filmul isi va pierde culoarea si sunetul, chiar si intelesul, iar eu voi deveni un actor prost ce recita fraze pe jumatate uitate. Ramai deci nemiscata, si nu ma lasa sa tac, si voi fi fericit. Nemuritor si fericit, caci, crede-ma, acesta este doar un film.

……………….

-Ti-am spus, atunci cand ies din aceasta camera, si filmul moare, as vrea sa cad pe podea, inert. Nu soport acea stare care ma cuprinde atunci cand parasesc acest loc, stare care este mai mult sau mai putin o moarte fragmentata. O moarte episodica, pe a carei scena nu joaca nimeni. O moarte lipsita de inteles, caci nu a trait si nu a murit nimeni pentru a o crea. In aceasta clipa, cuvantul are o sonoritate plina de inteles in clipa in care il rostesc, si simt aproape cum rascoleste mintile spectatorilor ce nu sunt acolo. Chiar mintea mea se umple dintr-o data de ganduri si franturi de sentimente, la auzul acestui cuvant.

-Privesti in gol, cu ochi goi, si imi spui cuvinte goale despre cat de viu esti in moarte.

-In timp ce as prefera sa fiu mort in viata. Sa fiu secunda goala din interiorul infinitului frumos, secunda din care daca privesti, totul pare sa aiba sens; nu frumusetea limitata si fragmentata, risipita prin nimicul infinit. Apoi, exista momentele ca acesta, cand eu sunt infinit tocmai pentru ca frumusetea realitatii izvoraste din mine. Sunt infinit uimit tocmai de aceasta frumusete, care insa pare sa fie intotdeauna aceeasi. Caci este un film, intotdeauna acelasi, de la cap la coada. Imi pare rau, nu am fost stare sa mai scriu unul.

-Taci.

-Nu vreau sa tac. O sa tac destul cand o sa ies de aici, cand nu o sa mai fiu in stare nici sa gandesc cu adevarat ca vrea sa gandesc, iar vorbele mele nu o sa mi se mai para nici vorbe. Doar franturi dintr-un film pe care l-am vazut de atat de multe ori incat l-am uitat. Voi sta nemiscat in prag, privind inauntru, spre locul in care ma aflu chiar acum. Voi privi si nu voi vedea nimic. Voi astepta pana voi fi destul de mort, pana voi fi destul de gol inauntru. Atunci voi putea intra, si filmul care sunt eu va umple golul, ma va crea, ma va face din nou eu.

-Ti-am mai spus, e doar un film.

-Nici nu am sustinut vreodata contrariul.

………………..

-Este vorba de lumina. Trebuie sa fie o lumina trista si fada, oarecum pierduta. O lumina bolnava, muribunda, fundal sonor mut ce da viata nimicului si il subliniaza mai bine decat orice altceva. Si totusi oriunde m-as afla in aceasta camera, am impresia ca lumina porneste de la mine, si ca pe mine nu ma cuprinde niciodata complet. Eu am deja viata, iar lumina nu-mi poate lua sau adauga nimic. Daca lumina dispare eu nu mor, ci raman in acelasi loc, constientizand neschimbat lipsa luminii.

-Acum vei incepe sa vorbesti despre nostalgie. Vei spune ca nu mai exista nostalgie, ci doar nostalgie pentru nostalgie, mai fada pe zi ce trece, dar ca lumina muribunda ii da o anumita forta. Surogat de nostalgie obtinut prin becuri bine amplasate. Pacat ca nu au gasit inca un nume pentru boala de care suferi.

-Uneori as prefera sa taci. Uneori mi-ar place sa orbesc. As simti probabil timp de luni intregi nostalgie agonizanta. Ar fi in acelasi timp o renastere spectaculoasa si o moarte sigura. Nostalgia inseamna la fel de mult speranta ca si durere. Iar daca as orbi, speranta nu s-ar mai naste in mine decat ca sa moara in aceeasi secunda, ucisa de exact lucrurile care au creat-o, de-odata inexistente.

…………………….

-Cum poti spune ca a venit vara? Cum poti spune ca e noapte sau e ziua, ca ploua sau ca e soare? O singura data a venit vara, pentru cateva ore. Si o singura data a fost noapte, o singuta data m-am uitat la soare, si o singura data am alergat prin ploaie. Acum ceva vreme era vara, si soare, si timp de cateva minute, aproape o ora poate, am trait un sentiment unic. Aceea este vara, in acea ora, si nu va mai veni niciodata. Ceea ce numesti tu vara este ceva mult prea general ca sa poate exprima ceea ce este cu adevarat vara. Ceea ce numesti tu ploaie nu sunt decat picaturi stinghere, fragmente din ceea ce o data, o singura data, a fost ploaia. Posibilele asemanari intre ceea ce a fost si ceea ce este sunt simple contururi, nascute in imaginatia mea din nevoia de a retrai.

Ma bucur de momentele ca acesta. Momentele in care imi aduc cu adevarat aminte, si trecutul pare dintr-o data viu. Dureros de viu, iar eu simt nevoia de a vorbi, pana ce fiecare aspect al acelui trecut a fost redescoperit, si oarecum realocat mie intr-un prezent gol. Vorbesc singur, iar acea vara din trecut ma asculta.

………………………..

Nekro · 20-06-2002, 14:05

... doar ca, vezi bine, apasarea asta a timpului e ucigatoare. Nu te invidiez. Esti unul care isi asteapta moartea si nu are rabdare.

ThePlayer · 20-06-2002, 14:13

Nekro... grow up...

...shi scapa de ideea ca le stii pe toate...
&Stuff... da shi tu niste detalli despre carte... ce titlu are... sau o sai pui... despre ce este vorba in ea?(sumar)...
parerea mea e ca o sa fie o carte reushita...
va urma....

Nekro · 20-06-2002, 15:43

de fapt e invers sunt constient ca nu stiu nimic si incerc sa-mi creez o lume de valori chiar si prin cuvinte care nu pot exprima intotdeauna ceea ce simt dar stiu ca nu imi place pesimismul in operele literare depresia nu are ce cauta acolo asa ca grow up tu si lasa-i si pe ceilalti sa traiasca si sa gandeasca cum vor esti comunist

Strangelove · 20-06-2002, 16:49

l-ai pedepsit si l-ai lasat sa isi puna singur semnele de punctuatie?

(ciudat, imi suna cunoscuta faza asta...)

wolfshade · 20-06-2002, 19:35

hmmm....i can hear the publishers roaring.....

&Stuff · 20-06-2002, 22:52

nekro...nu-ti place pesimismul in literatura?
dar tu ce citesti? revista mickey mouse????

nu de alta...dar daca dai la o parte pesimismul dai la o parte si nume de genul Cioran, Camus, Dostoievski, Burroughs, Palahniuk and so on...

stii....geniul e o chestie trecatoare. Geniul coincide cu starea de febrilitate...de fapt este starea de febrilitate. Se concretizeaza prin asta. Arta se naste din geniu iar geniul din durere...

screamer · 21-06-2002, 00:01

&stuff, stilul e cam criptic (poate chiar asta ai dorit), iar fragmentele alea nu spun mare lucru daca lipseste contextul din care fac parte. Incearca sa te pui in perspectiva cititorului, care nu stie ce gandeai tu la momentul cand ai scris chestiile respective si incearca sa ghiceasca asta, si incearca sa dai mai multa esenta textului.
And by the way, vezi cu gramatica si greselile de ortografie.

Nu pica bine...
Doar o opinie.........

**Johnny** · 21-06-2002, 00:33

Blackout, io zic sa termini repede cartea asta. Genul asta de "filozofie" dispare iute in citiva anisori (la unii mai multi, la altii mai putini) si nu o sa ramina decit o insiruire de "ciorne".

Pe mine ma derenjeaza in primul rind "filzofia", pe care o consider copilaroasa. In al doilea rind am impresia ca "personajul" racneste tot timpul. E genul de _elocventa_exagerata_ care iti zgiriie si ochii in drum spre cerebel. Cred ca un personaj credibil trebuie sa fie in primul rind uman, conflictual, subiectiv...
Obsesia mortii este prea... "obsesiva". Contrastele astea viata/moarte, perfectiune/jeg sint cele mai banale capcane pentru scriitorii "ermetici".
Traiesc cu ideea ca trebuie sa scrii ceea ce simti, dar consider ca tu inca nu simti ceea ce trebuie sa scrii (!ars poetica here!)

However, in urma exercitiului de a scrie nu iesi decit mai cistigat. Deci go on.

NUKE[D] · 21-06-2002, 00:53

Si io tot vreau sa ma apuc sa scriu o carte...defapt m-am apucat mai demult (acu vreo 2 ani) dar dupa vreo 60 de pagini mi-am dat seama ca nu stiu sa scriu si m-am lasat...acum m-am apucat iara ( 1pag and counting )dar timpu asta....doar nu e suficient

GunX · 21-06-2002, 11:38

Welcome back &Stuff !! Johnny a pus foarte bine punctul pe i. Nu face greseala sa intri in faza de negare imediata si automata a orice fraza care nu te gadila la amor. Criticile consructive ca astea, daca le iei in considerare, iti pot face mai bine decat 10K de cuvinte. Plus ca toate personalitatile inteligente au fost foarte modeste si chiar umile cand nu au fost intelese de altii, nici unu nu s-a batut cu pumnu' in piept "ba prostilor, voi nu intelegeti ca de fapt aveti de-a face cu un geniu, ce stiti voi !" ....
Cat despre depresie si groaza de moarte, sunt prea tanar pt asta inca, am destul timp sa ma preocupe mai incolo, momentan prefer sa traiesc si sa ma bucur de ce am decat sa ma gandesc obsesiv ce ma fac eu, ca o sa ajung mancare de viermi, aoleu mama de ce m-ai facut, ce o sa se aleaga de mine, bla bla... De aia nu prea gust genu desi imi place pt intensitatea sentimentului, dar o consider energie risipita pe prostii cand as putea face ceva util cu ea din care sa ma simt mai bine, nu mai rau decat inainte.

Masochismul bate filmul ?
Optimistu'

Nekro · 21-06-2002, 12:47

Nu doream sa intru intr-o astfel de discutie. Incerc sa ma mentin departe in continuare; iti atrag atentia asupra unui singur fapt: ai grija cu personajul tau, e prea pedant si prea departe de ceea ce exista in viata de zi cu zi. Ca e omul ideal pentru roman, nu se poate nega. Insa nu are o dimensiune umana, ci doar una strict rationala, e robot, tu vrei sa te inscrii in curentul urban fantasy? Glumesc, dar imi place sa cred ca scriitori care vorbesc de oameni in primul rand (E.g.: Marquez, Sartre) reusesc sa comunice mai mult din lumea pe care o imagineaza. Iar a scrie inseamna in primul rand a sti sa scrii, nu a avea ceva de spus. Geniul te poate insela cateodata; se poate sa fiu eu geniul, cel care te critica, in momentul in care te critic. Deci, nu exista ca stare permanenta... Iar starea de febrilitate, prefer sa o accesez fumand un joint.

Cat despre publicat, s-ar putea sa ai probleme in Romania; asta, daca nu vrei sa publici in engleza, pentru ca tin minte ca scrii si in engleza.

Cat despre autorii pe care ii amintesti acolo, sa stii ca ii apreciez, nu pe toti, insa in nici un caz pentru sentimentul de depresie pe care il comunica; EA Poe?

&Stuff · 21-06-2002, 22:43

hmm...personajul este real
personajul sunt eu...si vorbesc asa de foarte multe ori. Atunci cand vorbesc singur numia asa vorbesc...uneori si ore in sir. Uneori chiar si cu anumite persoane vorbesc asa.

Cat despre stilul criptic...si celelalte mici critici...nu voi comenta. Va voi spune sa cititi din nou si sa incercati sa intelegeti...sau daca nu ati inteles sa nu incercati sa simplificati totul intr-un mod ironic

wolfshade · 22-06-2002, 10:39

unde e ironia in ce au spus cei de mai sus?!....le-am interpretat mai degraba ca niste opinii/sugestii exprimate cat se poate de "elegant" si non-ironic. cat despre cartea ta....sincer eu nu ma vad citind cu prea mult interes zeci sau sute de pagini in care nu exista dinamica, si nu ma refer la explozii nucleare sau jafuri armate...chiar si o carte cu continut criptic, care se doreste a fi mai mult decat plin de semnificatii si trimiteri filosofice, psihologice, sociologice, are nevoie de putina dinamica pentru a fi citita cu placere....poate daca ai incerca sa inglobezi ideile si problemele pe care le iei tu in discutie in niste intamplari, care nu trebuie sa fie foarte complexe si pe care le-ai putea pastra in planul secundar, textul ar deveni mult mai captivant....e obositor si risti ca mesajele tale sa nu fie intelese....si nu-mi spune acum ca tu te adresezi doar celor care s-au nascut capabili sa-ti inteleaga framantarile....intrebarile pe care ti le pui tu acolo le intalnesti in prea multi oameni incat sa mai poti considera ca "e prosti"....ah, si apropos, scuza-mi "ironia"...

ThePlayer · 22-06-2002, 11:37

pai daca nu stii nimik taci draq shi nu te mai baga in seama (aiurea)... ai peste 18 ani? esti major?... ce draq crezi tu ca mai trebuie sa stii? asta daca nu cumva ai frecato aiurea pina la virsta asta... motiv pt. care n-ar fi trebuit sa te bagi in seama...
shi, nu... nu sint comunist... sau ce draq ntelegi tu prin comunist ci doar ca te-am vazut cum ai tras tu o concluzie imediat despre &Stuff "esti unu care ishi asteapta moartea shi nu are rabdare".. lucru care nu stiu de unde reiese in fragmentele din carte...

"de fapt e invers sunt constient ca nu stiu nimic si incerc sa-mi creez o lume de valori chiar si prin cuvinte care nu pot exprima intotdeauna ceea ce simt dar stiu ca nu imi place pesimismul in operele literare depresia nu are ce cauta acolo asa ca grow up tu si lasa-i si pe ceilalti sa traiasca si sa gandeasca cum vor esti comunist"... shi tu esti prost...

&Stuff nu stiu daca asta ai vrut cind ai nceput threadul... io unu nu stau sa clasific sa analizez asha cum fac astia... pt simplu fapt ca atunci cind citesc imi este f. ushor sa inteleg ce a vrut sa zica autorul shi sa ma transpun in rolul personajului (in general.. shi in cartea de fatza)... de aste ti-am cerut niste amanunte despre ea...
and btw... restu sa taca draq din gura cu etichetarile lor de mari prof. dr. universitari... shi ca sahi dea seama ce vreau sa zic ... sami explice shi mie ce au vrut sa zica cu posturile lor... cum ca nu ar trebui sa fie pesimista ca nu da bine.. kkturi de genu asta... ok? thx

UNCONNECT3D · 22-06-2002, 20:32

sunt de acord cu wolfshade. Totusi cred ca tu ai cazut intr-o groapa din care nu mai poti iesi. Nu inteleg de ce trebuie sa te invarti in jurul cozii. Insusi felul tau de a scrie (complicat, imbarligat) nu se adapteaza lumii in care traim. Nimeni nu are timp sa stea sa decodifice fraze intortocheate si strict filozofice fara cea mai mica actiune, fara exemple, doar monologuri greoaie. Lumea este grabita, filozofia nu prea mai are sens in ziua de azi. E MAI BINE sa te abtii sa gandesti astfel. E mai bine sa fii simplu. E mai greu sa gandesti simplu. Ca sa gandesti simplu trebuie sa simplifici, si asta nu e usor. Iti trebuie fie expereinta, fie multa minte. Eu nu am avut rabdare sa citesc tot ce ai scris tu acolo. E o parere subiectiva si eventual de neluat in seama. E mai simplu asa...
Sfatul meu este sa te detasezi de starea asta. Este ca un drog, iti face rau, si cu cat iti incetoseaza mai mult mintea, cu atat iti place sa te afunzi mai mult in probleme pe care ti le creezi singur. TREZESTE-TE!

&Stuff · 22-06-2002, 22:35

ok...dupa ce mi-ai demonstrat ca sunt prost si confuz...i can see everything in a new and different light

ai dreptate...acum ma duc sa ma culc si maine dimineata sper sa ma TREZESC mai inteligent, mai simplu, si mai ales mai banal

Power to the people

UNCONNECT3D · 23-06-2002, 13:53

Orice ai fi inteles din ce am zis eu (desi nu m-as fi asteptat sa intelegi orice, dar... asta e situatia), nu m-as fi asteptat sa primesc, in plus, un astfel de raspuns. Continua-ti munca, e de folos, atat tie cat si celor din jurul tau. Succes!

**Johnny** · 23-06-2002, 23:13

ThePlayer, eu zic sa-ti controlezi pornirile si limbajul... if u catch my drift u'll live longer.

Kitty's kung_foo_mastah attack

ThePlayer · 24-06-2002, 00:23

Johhny, eu zic ce vreau... tu zici ce vrei... nu-ti zic ce vrei... nu-mi zici ce vreau... shi scrie draq in limba mea nu a lu nu stiu care savant strain ca nunteleg ce scrie dupa punctele alea... ok??

sint beat........ asha ca ma doaren poola