Omul cu Sobolani - Marele Papusar

[THUNDER]

Marele Papusar

Actul 12.

Intrebarile

Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea.
Albert Einstein


Credeti in papusari?

12. Sunteti cumva dintre cei care simt ca sunt condusi de undeva de sus, de unde un personaj diabolic sau binevoitor trage toate sforile din aceasta lume, astfel incat nimeni nu poate face nici o miscare fara ajutorul sau ingaduinta unui simplu gest de-al lui?

11. Nu aveti de multe ori vaga impresie ca tot ce faceti trebuia facut pentru ca oricum s-ar fi intamplat? Sau poate va ganditi ca viata si lumea sunt coordonate de pura intamplare si ca tot ce exista in aceasta lume exista pentru ca asa trebuie sa fie?

10. Vi s-a intamplat uneori sa traiti experienta sentimentului de libertate si atunci sa vi se faca frica, pentru ca nu sunteti obisnuiti cu aceasta libertate si nu stiti ce sa faceti cu ea?

9. Va doriti uneori sa fiti singuri, dar va dati seama ca nu aveti cum, ca sunteti bine legati de sforile in care se zbat si ceilalti, fiind astfel obligati sa dantuiti toti intr-un comic joc al singuratatii si neintelegerii in doi sau in n?

8. Uneori simtiti atat de aproape fenomenul numit noroc sau binecuvantare, dar exact in momentul in care se apropie sa va binecuvanteze se intampla sa fiti purtat de mersul lucrurilor ca o biata marioneta fara vointa proprie pe alte meleaguri spre alte intamplari, din nou altele si totusi aceleasi?

7. V-ati trezit vreodata in fata unui personaj pe care nu il cunoasteti, fara nume dar foarte lucid, a carui amintire lasa urme adinci, trezind constiinta si viata in orice lucru cu care interactioneaza, care nu sta mai mult de cateva fractiuni de secunda si dispare àla loc in strafundurile necunoscutului?

6. Ati incercat sa stati vreodata deoparte si sa priviti marele spectacol de papusi, in care fiecare personaj se lupta sa ajunga in rolul principal, uitand ca indiferent de rolul pe care il ocupa in piesa ramane in cele din urma tot o papusa? Si mai mult, ati stat sa meditati la faptul ca mainile papusarului nu pot creea fara papusi decat un fad spectacol de umbre care se misca haotic pe pereti?

5. Ce urmaresc miscarile din acest spectacol universal de marionete, ce legi cosmice- papusaresti ne obliga sa ne antrenam in acest joc? De ce avem mereu impresia ca am mai jucat candva acest rol sau unul apropiat?

4. Ati simtit cateodata ca ceea ce faceti, visele, dorintele si realizarile care va bucura atat de mult pe toti sunt de fapt niste chestiuni insignifiante, ca ar trebui sa faceti complet altceva, un ceva al carui sens este invers proportional cu sensul actualelor preocupari si idealuri, orientand exteriorul spre interior?

3. Ce va pune in miscare, ce va naste si ce va omoara si de ce acceptati viata si chinurile ei din moment ce stiti inca de la inceput ca exista un final de care nimeni nu poate scapa, unde nimeni nu este premiat, toti pleaca asa cum au venit, goi, neintelesi si uitati atat de usorà

2. De unde pornesc apucaturile umane dintre care cunoasteti mila, dragostea, infatuarea si multe altele, sau credeti cumva ca organul numit inima ar avea cum sa provoace valuri de dragoste sau mila, iar creierul ar putea sa va arunce in oceanul gandurilor neimaginate inca, ce se numeste imaginatie?

1. Cea mai grea intrebare, al carei raspuns tot incercati sa-l gasiti inca de la primul rol in care ati fost distribuiti, ramane totusi: Cine este papusarul? Asta pentru ca nu ati reusit sa il vedeti niciodata, nici la magazia unde sunt lasate sa se odihneasca papusile dupa fiecare reprezentatie, dar nu ati reusit sa il vedeti nici in timpul spectacolului. Poate pentru ca erati prea absorbiti de rolul de negustor, pe care personajul papusa pe care il interpretati, il avea de dus pana la capatà


a 12-a concluzie

Este vremea intrebarilor, pentru ca numai aceste forme gand imbraca germenii raspunsurilor, dand o forma perceptibila adevarului care elibereaza sufletele din pustiul ignorantei.



Actul 11.

Cautarea


Cine vrea sa fie liber, sa plece de acasa!


11. Din multimea de actori- papusi care participa la piesa, majoritatea nu ajung sa-si puna nici una din intrebarile precedente, iar daca o fac, trec cu usurinta peste aceste ganduri, considerandu-le nimicuri nedemne de bagat in seama.
Dar exista si exceptii, papusi care s-au saturat de rolurile de sarantoci in care sunt distribuiti, sau alte papusi care s-au plicisit de rolurile principale in urma carora sunt aclamati la scena deschisa, dar in cele mai dese cazuri papusile cele mai batrane realizeaza nimicnicia reprezentatiilor care se tot repeta si incep sa zareasca o alta fateta a vietii si lumii, incep sa interpreteze altfel ceea ce li se intampla, existenta de zi cu zi.

10. O mica parte din acestia fac primul pas si-si scot capul din cochilia in care au fost inlantuiti de obiceiurile pe care le-au deprins de la celelalte papusi. Dar unde sa intrebe, cine stie raspunsul la aceste intrebari, care este drumul cel bun si ce trebuie facut mai intai?

9. Daca nu se gasesc in apropierea unui dezpapusit, nefiind multumiti de explicatiile date de celelalte papusi, intr-un final fara de sfarsit, doar unul dintre toti cei care au plecat la drum realizeaza ca singura cale de a gasi un raspuns este sa urmareasca firul gandurilor care au starnit acest interes in el si sa ajunga prin intermediul lor la cauza ce le-a provocat si i le-a trimis spre constient.

8. Dar calea este lunga iar pe parcursul ei multe piedici il asteapta pe indraznet. Pasind pe cale indraznetul se intalneste cu neincrederea, teama, furia, dezorientarea, cu orgoliul, nemultumirea, egoismul si importanta de sine. Apoi se opreste. Ceva nu merge, ceva s-a agatat de el si nu vrea sa-i dea drumul. Isi da seama ca vrea sa ajunga la un ceva despre care nu stie nimic, la un ceva care, odata atins, nu stie cum sa-l raporteze la el. Ce va deveni din moment ce va deveni?

7. Perspectiva unei calatorii placute in cautarea ceva-ului se transforma astfel intr-un vis in care nici un gand nu poate fi stapanit si se materializeaza undeva in jurul lui. Stie ce vrea dar nu stie cum sa vrea, stie ca vrea sa plece dar nu stie unde vrea sa ajunga, isi doreste ceva dar nu-si poate inchipui ce este ceea ce-si inchipuie. Nu mai stie in ce sa creada, ce sistem de valori se poate folosi intr-o situatie in care orice valoare isi pierde sensul?

6. Dezamagit, dar in acelasi timp cu vointa incordata, incepe sa experimenteze fara sa vrea fiecare traire pe care o simte la indemana. Astfel devine timid, speriat de tot ce ar putea sa-i aduca aminte de esuarea planurilor sale, apoi se transforma in furie, simtind cum toti muschii i se umplu cu ganduri mustratoare de nereusita, simtind frustrarea pana in ultima fibra si ultimul gand. Apoi vine dezorientarea, care il tine cu gura cascata milioane de clipe, neputandu-se dezmetici, nemaiintelegand nimic din nici o lume si din nici un gand care ii strabate mintea. Dar incet, totul devine parca mai clar, apar alti germeni de nerabdare si pleaca din nou la drum, inarmat cu experienta ultimei experiente. Aici il opreste pe drum orgoliul, se transforma intr-un martir al caii, se simte important si demn de apreciat. Se impiedica. A cazut, este plin de julituri. A gresit iarà

5. Primind pedeapsa dupa pedeapsa, papusa calatoare invata lucruri noi despre viata si despre sine. A consumat aproape toate starile si acum stie ca lumea si viata inseamna mai mult decat perimetrul teatrului de papusi.

4. Se vede altfel, ceva s-a schimbat in el, nu mai este aceeasi persoana care era la inceputul calatoriei. Parca in intunericul fiintei lui, undeva adanc, o scanteie, o luminita, a inceput sa palpaie aratandu-i in obscuritate contururile confuze ale unei poteci stramte.

3. Ce energie il umple si il impinge inainte pe calatorul nostru, ce elixir nestiut ii vindeca ranile si-l intinereste, ce se petrece cu el cand, pe masura ce simte ca inaintand pe drum, o parte din el i se dezvaluie sub forma unui batran ce il indruma spre o alta parte din el, ce intruchipeaza un copil surazand?

2. Nu era mai bine sa ramana cu celelalte papusi, nu era mai bine sa se lase purtat de viata care il ducea singura, fara sa-si puna intrebari si sa ridice prea multe probleme, spre o finalitate comoda ?


1.In el a aparut un ceva de nedescris, mai mult decat gand si mai putin decat fapta, un fior care il strabate si ii da puteri inimaginabile, un fapt care nu este fapt si o bucurie care nu se sfarseste intr-un hohot. Este o traire noua, careia nu i-a gasit inca un nume, dar in care se regaseste pe el, in care ii regaseste si pe ceilalti, dar sub alta forma, la un altfel de nivel, mai curat, mai sincer si mai indraznet si asta il face sa i se daruiasca in intregime.



a 11- a concluzie

Intrebarilor naive li se succed in mod firesc cautarea oarba, in intuneric, a unui punct de reper care, odata gasit se schimba continuu, depasind pe rand barierele limitate ale simturilor si mintii umane, conducand sufletul ôrebelö spre adevarata sursa de cunoastere: sinele.

[THUNDER]

Actul 10.

Increderea


Invata sa ai incedere ca sa nu mai crezi in nimic!


10. Drumul pare cunoscut acum. Parca tot el a trasat candva marginile lui, asezand in locuri strategice bolovanii de care astazi, el, cel de acum, se impiedica din doi in doi pasi. Acum se ridica mult mai usor din praf, fata nu i se mai schimonoseste in grimase de durere, acum simte in interiorul lui ceva-ul care il indruma si il fereste de renuntare. Il numeste incredere si merge mai departe.

9. Increderea ii daruieste noi puteri, il poarta spre culmi necunoscute, il poarta prin vazduh, soptindu-i la ureche adevaruri pe care nu le poate auzi, dar pe care le simte foarte apropiate lui. Ce este de fapt increderea, se intreaba cateodata. Raspunsul il gaseste pe drum, cand se descopera pasind cu grija inspre invizibil, si atunci realizeaza. Increderea este recunoastere. Recunoasterea adevarului care exista in fiecare. Adevar care asteapta sa fie gasit. Adevar care, odata gasit, nu mai poate sa astepte, nu mai permite sa-i fie uitata aroma dumnezeiasca. Dar care poate fi ignorat, poate fi o victima a ignorantei si comoditatii. Dar ce este adevarul? Acest raspuns nu si-l poate da. Inca.

8. Daca a pornit pe acest drum inseamna ca a existat ceva care l-a facut sa vada ca undeva in fata lui il asteapta regasirea cu acel ceva la care a tanjit o viata intreaga, dar pe care pana acum nu a stiut sa il perceapa si sa-l inteleaga.
Recunoaste acum de cate ori a fugit de raspunsurile ale caror intrebari se puneau singure. Acum stie ca de fapt a fost pe cale dintotdeauna, dar nu a vrut sa recunoasca acest lucru din teama de a nu se invinovati singur ca s-a oprit undeva, la o rascruce, sa-si traga sufletul, si a ramas acolo, fermecat de locul placut si ademenitor. Isi aduce aminte ca inca de atunci, increderea in adevarul pe care il simtea facand parte din el l-a purtat in toate directiile si sensurile, l-a facut sa se indoiasca si s-a indoit, l-a facut sa creada si a crezut, asta tocmai ca sa pregateasca sublimul moment cand va izbucni din el dorinta de pleca mai departe, de a se lua singur de mana si de a se conduce pe el, cel de acum, spre el cel de la capatul calatoriei.

7. Ce valoare capata durerea pe care a simtit-o in vesnicia care tocmai a trecut, ce minunate sunt lacrimile de tristete varsate cand uitase de calatoria pe care trebuia sa o faca si se credea prizonier pentru eternitate al lumii sterpe si fara sens. Increderea ca pana la urma se va intampla ce-si dorea, chiar daca nu avea puterea sa o faca in acel moment, i-a tinut de foame si de sete spiritului inchis intr-un corp ce controla situatia. Nimic nu a putut stinge aceasta flacara, nici cea mai crunta formatare a intregii minti nu a reusit sa faca lumina interioara sa isi stinga flacara.

6. Increderea este a doua lui natura. Nu este cea grosiera, de a crede pe sau in cineva ci este sentimentul ca tu iti daruiesti tie insuti libertate de a vedea lucrurile asa cum sunt la origini. Acest lucru nu il poti explica, nu te poti face inteles in fata nimanui daca ti se cere o explicatie pentru ca este un fel de sentiment intuitiv, dar foarte sigur in acelasi timp. Dar, localizandu-l undeva la nivelul inimii si descris ca o usoara caldura, el simte ca este adevarat ceea ce simte, fara sa incerce sa gaseasca o explicatie rationala, pentru ca adevarul nu este ceva care poate fi rationat sau gandit. Adevarul poate fi doar simtit, inteles si aplicat iar increderea ne poate apropia de el, pentru ca intotdeauna adevarul presupune sacrificii din partea lumii de suprafata. Nu te poti apropia de adevar daca nu renunti la pseudo adevarurile in care ai crezut pana acum.

5. Crezi sau nu crezi in tine, aceasta este intrebarea. Mai presus de ce esti tu nu poate fi nimic. Elibereaza-te de alte atribute si crezi in tine. Zboara.

4. Pleaca la drum acum si nu lua nimic cu tine. Iti esti suficient.

3. Atunci cand mintea se opreste si nu mai gandesti cu dar daca si da sau nu, atunci apare increderea. Ea este si ghid si drum, pentru ca pe calea spre adevar o descoperi, asa cum este ea, minunata si, paradoxal, tot ea te poarta spre si pe acest drum. Increderea te poarta spre credinta, iar adevarul te poarta spre realitatea absoluta. Un Dumnezeu plecat in cautarea Dumnezeului din el.

2. Adu-ti aminte ca esti ceea ce cauti, asta iti va da destula incredere cat sa pornesti sa manifesti acest gand. Sa manifesti manifestarea.

1. Cand vei simti increderea atunci sa stii ca zeul din tine s-a trezit din somn
si te va purta spre lumea lui, peste dincolo de tot.

a 10-a concluzie

Increderea este singurul lucru pe care nu poate sa ti-l dea nimeni. Singur o construesti din fragmentele de luciditate care ti-au mai ramas dupa nastere. Crezi in incredere. Ea te poarta pe cale.


Actul 9.

Calea

Calea esti tu.


9. Bucuria pe care o simte pasind pe cale nu o poate compara cu nici un alt sentiment pe care l-a simtit pana acum. In acelasi timp cu bucuria, il mai incearca inca doua sentimente. Primul este dorul de ceva-ul pe care intuieste ca il va atinge la finalul calatoriei. Acum isi da seama cat de mult a tanjit la aceasta lume spre care se indreapta. Ii vine sa o ia la fuga pentru a ajunge mai repede la destinatie dar stie totusi ca nu trebuie sa se grabeasca pentru ca poate obosi din nou. Trebuie sa mentina un ritm constant si mai ales sa acorde atentie maxima fiecarui detaliu, pentru ca totul trebuie facut perfect.
Al doilea sentiment este cel de tristete si singuratate. Ar vrea sa fie impreuna cu toate celelalte papusi, sa impartaseasca impreuna cu ele toate aceste bucurii.
Dar se smulge din aceste ganduri si merge mai departe. Isi da seama ca intotdeauna calea poarta un singur suflet pe ea. Pentru ca este unica. Pentru ca fiecare are calea lui. Pentru ca aceasta este calea lui.

8. Mergand, realizeaza ca tot ce vede in jurul lui se transforma odata cu schimbarile ce au loc in interiorul lui. Totul ramane la fel dar incepe sa perceapa altfel lucrurile. Tot ce intalneste foloseste, orice obiect din jurul lui ii vorbeste si ii daruieste informatie. A trebuit doar sa inteleaga faptul ca face parte din tot, din acelasi tot din care face parte tot ce il inconjoara.

7. Desi a strabatut o buna bucata din drum, observa ca legaturile cu lumea pe care a lasat-o in spate si valorile ei inca il mai imbie cu fantasmele ei inselatoare. Sunt momente cand simte ca face un pas inainte si trei inapoi. Desi a descoperit iluzia din care este construita aceasta lume, vointa lui mai face mici pauze in care se lasa condusa de dorinte.
- Este ultima oara cand fac asta, isi spune si mai gusta inca o data din fructul care nu este oprit dar care are natura sa opreasca temporar sau definitiv ascensiunea drumetului. Gandurile, dorintele neintelese, actiunile ramase nefinalizate se intorc inapoi la cel care a avut de-a face cu ele si, din fericire, nu il lasa sa uite de ele, nu il lasa sa le ignore pana cand cauza nu este constientizata, pana cand cercul nu este inchis.

6. Pe drum observa pasi in praf. Ai cui sa fie? Apoi simte. Sunt pasii lui. Isi da seama ca de multe ori a plecat la drum si totusi, de fiecare data a facut cale intoarsa. De cate ori nu a pornit cu aceeasi intentie pe care o are si acum daràa cedat. Neintelegerea isi cere drepturile. Ca printr-o perdea de ceata se vede pe el cum incepe sa se indoiasca, se vede batand drumul inainte si inapoi, pentru ca in final sa se intoarca. A cata oaraà

5. Dar calea ii daruieste si multe bucurii si lucruri minunate. Acum, dupa multe ezitari, dupa multe hopuri si dupa multe momente cand drumul se pierde sub praful depus de milenii de asteptare, a inteles ca atat timp cat el voieste, va exista si o cale. Atat timp cat vointa lui va fi treaza, va exista miscare. Atat timp cat incredera lui va fi nestirbita, va exista un scop de atins.
Are momente cand visele de la marginea drumului unde mai poposeste sa se odihneasca nu se mai opresc indata cu rasaritul soarelui. Acum este una cu ziua si noaptea, este si vis si realitate, este corp si suflet, este lumina si intuneric, orice este, este o continuitate care il face continuu.
Acum stie ca nu mai are de ce sa se intoarca. A invins lumea. A castigat viata.

4. Ce bucurie simte acum, cand intelege aceste lucruri, ce foc a inceput sa arda in inima lui si cu ce intensitate. Acest foc nu este altul decat focul constiintei ce arde toate lucrurile intelese, transformandu-le in diamante ale devenirii.

3. Cazi ca sa te ridici, impiedica-te ca sa inveti sa fii atent, alearga, oboseste, pentru a invata sa-ti pastrezi fortele si sa lucrezi in echilibru si cumpatare. Dar nu te opri!

2. Fii ceea ce esti si iubeste-te pentru ca esti asa. Asta iti va usura calea catre tine, rupandu-ti legaturile care tineau bolovanii frustrarilor legati de picioarele tale.

1. Calea il poarta din ce in ce mai departe de lume si din ce in mai aproape de el. Acum il asteapta tunelurile cu intuneric profund si exploziile de lumina ale sorilor interiori. Il asteapta lumile interioare.

a 9- a concluzie

Calea este ascensiunea entitatii individuale spre nivelul de contiinta care ii permite constientizarea si aducerea la nivel de manifestare a esentei divine din interiorul si scoaterea la suprafata a totalitatii formelor gand ce populeaza universul interior. Calea este mijlocul de dobandire a cunoasterii si desfintarii nu stiu-ului.

[THUNDER]

Actul 8.

Lumile interioare

Ce este afara este si inauntru



8. Primul pas in lumea interioara il sperie, pentru ca nu-i vine sa creada ca exista un asemenea univers in interiorul sau. Se uita la cerul instelat de deasupra sa si in acelasi timp in care se uita la stele se si afla in acelasi timp pe fiecare din ele.

7. Unde a fost in tot acest timp? Cum de nu a vazut aceste minuni din el, cum a putut sa fie atat de ignorant? Cum a putut sa moara de foame avand atata hrana, cum a putut sa rabde de sete avand la dispozitie un izvor rece si curat?

6. Aici este lumea unde stanga si dreapta nu mai exista, unde o privire dupa un ceas starneste un hohot de ras venit de niciunde, este un loc unde asculti liniste si calatoresti prin nimic. Aici este locul unde prietenii vesnici sunt prezenti tot timpul, aici auzi vocea universului si te poti privi fara nici o masca. Aici este regatul unde totul este asa cum a fost lasat. Totusi, inca este un regat, ceva definit, un atribut.

5. Lumea lui interioara este la fel de dinamica ca si cealalta, dar aici dinamismul exprima altceva. Exista aici o multime de alte lumi orientate dupa o ierarhie pe care o cunoaste in timp ce le cunoaste.
Dupa ce a intrat intr-un taram unde culorile inconjurau fiecare lucru, si unde, la fiecare schimbare de gand se schimbau si culorile si perceptia acelor ganduri, calatorul intra intr-o lume pufoasa unde se intalneste cu el, cel din toate visele, si cu amintirile acestora, care il asteapta vii si mai proaspete ca oricand. Iata si Tara Gandurilor, care il asteapta cu micutii monstri ce asediaza Capitata Minte si nu il lasa o clipa linistit, dar pe care trebuie sa o strabata, astfel incat la sfarsit, gandurile sa fie inlaturate, acest lucru deschizanu-i poarta celuilalt tinut, Regatul Linistii. Aici totul este neinceput si neterminat, este continuu. Aici sunt cele mai multe raspunsuri, impachetate cu grija in eternitate, asteptand sa fie gustate si intelese.

4. Sa patrunzi in lumea interioara inseamna sa fii in singurul loc unde nu poate patrunde nimeni, dar unde exista atatea persoane, semanand cu tine, dar totusi fiind niste straini care iti vampirizeaza energia si iubirea. Esti tu dar nu esti tu, te uiti la tine si nu-ti vine sa crezi. Cum sa fii ceva pe care te privesti?!? Acestea sunt sosiile tale, sunt mastile pe care ti le-ai creat si de care scapi cu greu, sunt personalitatile pe care ti le-ai dezvoltat in timp de-a lungul vietilor. Distruge-le substanta si simte-te usurat. Acum ai ramas intr-adevar singur.

3. Nu te astepta sa gasesti in interior o lume mai frumoasa decat in exterior. Totul depinde de tine. Asa cum esti in afara, esti si inauntru. Esti ceea ce manifesti pe toate planurile.

2. Lumile tale interioare sufera de cutremure, de furtuni, de distrugeri. Din cand in cand, se mai face primavara, din cand in cand mai vine vara, dar rar. Desi in tine este singurul paradis care a existat vreodata, de obicei este iarna, deo bicei nimic nu creste in interior. Pentru ca tu nu dai voie sa se intample ceva. Unii schimba turnura lucrurilor, altii nu. Tu ce vei face?

1. Desi sunt multe lucruri care ar putea sa-l sperie, se obisnuieste cu aceasta noua viziune a lumii din el. Cunoaste acum de ce simte rau si cum se ajunge la lacrimi, a vazut fete de ganduri si spinari de demoni care fug degeaba in intunericul care devine lumina. A pasit pe toate drumurile si a gustat din fiecare fruct intalnit. Acum se stie. Acum stie ca el nu este el, ca inca nu se poate inchipui regasindu-se in nimic, desi exista in tot. Mai are cativa pasi. Acum se scrie marea carte a istoriei lui personale.


A 8-a concluzie

Am venit aici sa manifestam marea lucrare ce o avem de facut in interiorul nostru. Trebuie doar sa aruncam o privire spre fiinta noastra care incepe in trup si se termina in nevazut.

Actul 7.

Frica. Iubirea

Frica dispare acolo unde apare iubirea


7. Dintotdeauna a fost urmarit de un sentiment foarte puternic, resimtit chiar si de catre corpul fizic. Simtita ca un gol in stomac, un nod in gat, ce inmoaie genunchii sau face sa sara inima din piept, ce intarzie sau opreste plecarea pe cale, ce il tine departe de el insusi, frica l-a urmarit de la nastere de-a lungul tuturor aparitilor pe lume. Frica este reperul, unitatea de masura care il ajuta sa-si dea seama, in momentul in care devine lucid, de distanta pe care a parcurs-o. Pentru ca frica este un sentiment pe cat de grosier, pe atat de divin. Frica este sentimentul de care insoteste patrunderea in necunoscut, se cunoaste bine cu nesiguranta si este dusmanul cel mai mare al increderii. Nimeni nu poate scapa de frica atat timp cat nu a imbracat haina iubirii.

6. Frica este carnea ce a preluat controlul si nu vrea sa se supuna spiritului. Frica este iubirea orientata intr-un sens nefiresc dar totusi constructiv, tocmai prin distrugerile pe care le provoaca si care care te fac sa fii atent la ceea ce se intampla in tine.

Acum isi simte corpul panicat, isi simte sufletul confuz, este la capatul a doua lumi: lumea carnii si lumea spiritului. Ce va alege?

5. Tot ce simte acum nu mai este la fel ca la inceput. Frica exista in continuare, dar s-a transformat intr-o senzatie de nerabdare, o frica plina de o certitudine divina, frica plina de bucurie, o frica iubitoare.
De fapt este el. Un spirit trezit nu mai poate fi trait de starile pe care le intalneste. De aceea toate sentimentele, starile, senzatiile, sunt orientate de vointa divina trezita spre o directie constructiva, pe calea cea mai fireasca, cale ce transcende orice jumatate, si inalta edificiul perfectului din orice.

4. Finalitatea aceste stari este recunoasterea scanteii de bucurie din orice manifestare subtila si grosiera, pentru ca intr-o clipa sa simti fericirea sentimentului de libertate. Esti liber sa gandesti orice, sa manifesti orice. Esti liber sa fii fericit si esti liber sa iubesti. Dar vrei?

3. Iubeste, iubeste lumea, iubeste rasaritul si apusul, iubeste ideea de floare si ideea de om, iubeste-ti semenii, iubeste-te pe tine si iubeste-ti fiinta divina care te iubeste. Pierde-te in iubire ca picatura in oceanul infinit. Nimic nu te poate opri sa iubesti.

2. Iubirea este cel mai frumos lucru din lume, este insasi natura noastra, este scopul, motivul si cauza existentei noastre.

1. Manifesta iubirea. Iubirea te deschide catre noi dimensiuni nebanuite. Iubirea este seva universului. Din iubire ne tragem. Spre iubire mergem.

a 7-a concluzie

Iubeste-te , intelege-te, cunoaste-te. Tot ce primesti, bun sau rau, iti foloseste pe drumul tau spre regasire, totul te poarta catre tine. Asteapta-te sa sosesti.



Actul 6.

Maestrul interior

Imparatia cerurilor este in launtrul vostru!

Iisus

6. Intre revelatiile ce ii populeaza mintea si fiinta, si gandurile asa zis normale care ii mai dau tarcoale, calatorul distinge in el faclia ce l-a purtat pana aici.
A ajuns la copil si la batran. Unul tace, altul rade. Dar amandoi il asteapta.
Incet, se confunda cu el si il lasa singur. Ramane doar el.

5. Este el asa cum nu s-a mai vazut niciodata. Parte om, parte zeu. A descoperit acum cine ii soptea intotdeauna ce sa faca, cine l-a sfatuit sa aiba incredere, cine l-a impins inainte. Acum il are in fata lui si ii dau lacrimile de bucurie. O bucurie care il scalda in cea mai profunda fericire pe care a simtit-o vreodata. A ajuns atat de aproape de el, acum a inteles ca el este fiecare proiectie exterioara si interioara. Acum stie ca poate tot, ca nu exista nici o scuza pe calea spre devenire. Acum se poate lasa crucificat, dar nu mai este nevoie sa se intample acest lucru pentru ca isi da seama ca a facut acest lucru pe drumul pana aici. Este un singur gand si acest gand este el. Si in spatele acestui gand se afla tot el, abservand gandul de a fi. Se afla intr-un imens ocean de lumina in care se lasa sa se piarda.

4. Suntem lumina, suntem liniste, suntem iubire. Ne este atat de greu sa aceptam aceste lucruri si daca le acceptam nu facem nimic cu ele. Va sosi ceasul cand nu vom mai putea trai fara sa ne cunoastem, pentru ca exista o singura directie fireasca, aceea spre noi insine. Orice alta directie nu face decat sa ne tina pe loc, sau sa ne coboare la loc in intuneric. Momentul potrivit nu este nici peste un an, nici peste o ora, nici peste un minut. Momentul potrivit este acum. Locul potrivit nu este nici un loc sfant, nici un loc pustiu, nici alt loc fantastic din inchipuirile noastre. Locul este aici. Pentru ca noi suntem aici si acum.

3. ôInchid ochii sa ma vad pe mine. Deschid ochii si ma vad pe mine. Ce cale lunga si plina de primejdii am strabatut ca sa-mi dau seama de acest lucru.ö Calatorul nostru gandeste acest lucru si zambeste fericit.

2. Lumea ii sta la picioare si el o iubeste cum nu a mai iubit-o niciodata. Este atat de puternic, este un rege care isi iubeste atat de mult regatul incat renunta la el. Nu mai stie de cand a plecat la drum si oricum varsta i se pare acum o prejudecata. A devenit nemuritor. A devenit insasi viata.

1. Flash-uri de impersonalitate il strabat din cand in cand. Incepe sa nu se mai simta o individualitate, incepe sa se regaseasca in tot ce il inconjoara. Ce fericire sa fie floare. Ce binecuvantare sa fie ploaie. Ce bine este sa te intorci acasa.

a 6-a concluzie

Este foarte greu sa concepi ca aceea ce cauti de o infinitate de vieti se afla in tine de la bun inceput. Dar intr-o zi o vei face.

[THUNDER]

Actul 5.

Oceanul linistii. Puterile

5. Atunci cand nu mai esti tu, dar totusi esti mai mult decat oricand, atunci cand te adancesti in tot sau in nimic si descoperi infinitul, atunci cand iti anihilezi fiinta si te lasi purtat de adierea divinitatii, atunci lucrarea se desavarseste singura, pentru ca tu te lasi purtat de vointa univerala. Atunci te hranesti cu adevar si te transformi in adevar. Atunci nu mai existi si incepi sa fii.

4. Cand in interiorul tau nu mai sufla nici o adiere de gand, cand sufletul tau nu mai sufera si nu se mai zbate, cand tu cel care observi devii observatorul si atat, atunci esti aproape. De ce esti aproape? Lucreaza!

3. Ce daruri minunate a primit! Sa vezi istoria personala desfasurandu-se inaintea ochiului tau, sa vezi lumea de la inceputul ei si alte lumi cum se nasc si mor pentru a lasa alte lumi sa se nasca. Sa calatoresti pana la soare si inapoi intr-un gand, sa vrei nectar si sa ai nectar chiar in momentul cand ai gandit. Frumos si atat de firesc.

2. Ce sunt aceste daruri, aceste puteri, daca nu simple mijloace prin care ne manifestam atotputernicia, dar de care s-a uitat si care s-au mistificat, devenind minuni?
Pentru calatorul nostru ele nu mai valoreaza nimic. Ce nevoie mai are de ele din moment ce nu-si mai doreste nimic?

1. Se prabusesc pe rand toate barierele, cad toate zidurile labirintului care l-a tinut inchis, aproape, si totusi atat de departe de el. Este puternic si liber. Este fericit.

a 5-a concluzie

Dumnezeu nu exista. El este. Intelege acest lucru si vei fi binecuvantat.




Actul 4.

Ultimele bariere


4. Sa nu crezi ca ai inteles pana nu intelegi, pana nu esti ceea ce ai inteles.

3. Sa nu te crezi deasupra celorlalti. Dedica-te lor. Intelege-i si iubeste-i ca pe tine insuti.

2. Nu atinge limitele nici unui lucru, nici unei stari. Fii cumpatat, altfel vei dezechilibra balanta. Ceea ce astazi este prea multa bucurie maine va fi prea multa tristete. Bucura-te de regatul peste care esti stapan. Este al tau pentru totdeauna.

1. Nu-l mai cauta pe Dumnezeu. Traieste clipa. In ea te asteapta el.



a 4-a concluzie

Dumnezeu nu poate fi nefericit. El este perfect. Ca tine!




Actul 3.

Inceputul infinitului

Infinitul se gaseste in unu


3. Nu imi mai simt limitele trupului. Nu mai stiu unde incep, unde ma termin. Pentru mine lumea devine verb. Fiinta mea se misca continuu. Sunt un suvoi de energie, un suvoi de raze curgand dintr-un soare imaterial.

2. Perfect acordat cu eternitatea, sunt asa de un infinit de clipe. Nimic nu ma satura, nimic nu ma hraneste. Nu mai vreau nimic. In mine nu mai infloreste nici un gand. Termin trecutul, desfiintez viitorul. Incep sa fiu.

1. Nimic nu ma mai tine inchis acum. Pentru ca ma transform in zbor, astept sa-mi cada aripile.


a 3-a concluzie

Ceea ce ne incepe ne si termina. Infinitul fiintei noastre universale.


Actul 2.

Golul plin

Dumnezeirea este cea care te umple si cea care te goleste de tot.

2. Multumesc Doamne ca esti cu mine. Ingaduie-mi sa-ti ating talpile si sa culeg praful eternitatii. Acum faci parte din mine si fac parte din tine. Noi, unul suntem.

1. Atotcunoastere. Atotprezenta. Atotfiintare. Atotregasire. Atotdespartire. Moarte. Nastere. Viata. Iubire.

a 2- a concluzie

Totul in Unu.


Actul 1.

Marele papusar

Aici. Acum.

1. Eu sunt





p.s. textul a fost trimis de Koks, basistul trupei OCS, unui site dedicat acestei formatii si "e o chestie de mare insemnatate pentru noi si pentru fanii nostri. Aici este stransa cea mai intima credinta si tot ceea ce omul cu sobolani are de gand sa faca"


p.p.s. evident, nu este un text dedicat marelui public. Amatorii de remarci de genul "Cine dracu crezi ca sta sa citeasca atata" sunt rugati sa se abtina si sa treaca mai departe.



Speechless

[FunkiPorcini]

Thunder

Nu am citit tot,dar pare foarte interesant.Insa cuvintele altuia nu o sa te ajute cu nimic.Incearca Budismul Zen si cred ca o sa fii foarte incantat.Te sfatuiesc sa citesti scrierile patriarhului Bodhidharma pentru inceput sau scrierile maestrilor japonezi ca Hakuin,Dogen.Personal n-am incredere in practicile yoga care exista la noi..sunt foarte superficiale si comerciale destinate marelui public.Oricum e de inteles,omul obisnuit abia mai are timp si pentru altceva decat serviciu.Dar insa sunt bune pentru a obtine o oarecare liniste a mintii,lucru foarte bun in activitatea de zi cu zi.Daca vrei sa discuti despre asa ceva,feel free sa-mi trimiti un mail.Oricand imi face placere sa discut cu oameni despre asa ceva,eu fiind inca un incepator.

Conciousness