|
"Life as a house", un film incredibil de emotionant, conteaza enorm probabil si dispozitia in care te aflii, pe mine m-a tinut cu un nod in gat cam 1:30 ore si reusea, culmea, sa-mi mai smulga si cate un zambet chinuit/meschin, in toata drama reusind sa mai insereze si cate o o scena care iti re-seteaza limitele si da timp la fata de langa tine sa-si stearga o lacrima (de pilda cand actorul principal, in faza finala a unui cancer, cu dureri&stuff, simtiind nevoia sa-i imbratiseze pe toti fara sa le spuna de ce, reuseste sa sperie serios un muncitor gasit aleator pe acolo, muncitor care fuge de rupe pamantul crezandu-l pe invers)...foarte bine facut si cu un puternic mesaj despre idealuri relative, cum poti incepe sa te bucuri de viata si sa faci mai multe in 2 luni decat in toata.....toate astea de-abia din momentul in care devii constient ca se va termina chiar maine
In concluzie un film superb, cam ce s-a vrut "A Beautiful Mind", dar de mult mai multe ori mai bun ca infuzie de sentiment prin intermediul a numai doua simple simturi (vaz si auz)
|