| |
Prin anii '80, dupã aceastã poveste, s-a turnat un film inspirat din lupta contra fascismului. Nãstase a fost consilierul regizorului si a încasat nu numai onorariul pentru munca sa, dar si o primã suplimentarã si decoratii. Nimeni nu s-a întrebat, în anii turnãrii acestui film fantezist, dacã sublocotenentul Nãstase chiar a sãvîrsit asemenea faptã si, dacã a fãcut-o, atunci de ce în anul 1946 totusi a fost epurat din armatã - fiind în asemenea grad devotat de timpuriu partidului si comunismului - sau, dacã a fãptuit acest lucru, de ce l-a tinut secret circa 40 de ani? Sfînta imposturã! În acei ani s-a considerat el oare curat ca lacrima fatã de partid si devotat institutiei cu care colabora? Într-adevãr, a avut grijã ca, dupã izgonirea Regelui, în 1947, sã arunce în Dîmbovita sabia pe care a primit-o în 1942 din mîna Regelui, si cu asta a considerat cã nu a mai ascuns nimic tovarãsilor, nici mãcar averea de la Tãrtãsesti.
Dupã terminarea Facultãtii de Drept si obtinerea licentei, Adrian Nãstase (Ady) a lucrat undeva, la Presedintia Consiliului de Ministri, repartizat... stiti de cine. Dar a mai detinut o functie: a fost cooptat ca membru al Asociatiei de Strîngere a Relatiilor cu Strãinãtatea, respectiv al Asociatiei de Prietenie Româno-Americanã, Româno-Englezã, Româno-Francezã etc. etc. Astfel, el avea avantajul privilegiat al pãtrunderii fãrã fricã (în misiune) în ambasadele acelor tãri, cu ocazia sãrbãtorilor lor nationale sau la alte manifestãri social-culturale. Acolo se bucura de dublu avantaj, datoritã pãtrunderii si cunostintelor sale în limbile englezã si francezã, învãtate cu meditatori, avea posibilitatea sã vîneze victime, atît pentru Securitate, cît si pentru el. Atunci el a lucrat pentru DIE, serviciul strãinilor în trecere pe teritoriul român, adicã pe un american, de exemplu, îl cunostea la Ambasada SUA, unde Ady era invitat cu ocazia sãrbãtoririi Independentei SUA, 4 lulie - Adrian, amabil si serviabil, americanul, fericit cã a întîlnit un localnic cu care se putea întelege. Adrian îl invita la Operã, la Athénée Palace si în alte locuri frumoase, pentru ca, în acest fel, sub masca amicitiei, sã afle scopul precis al vizitei americanului la Bucuresti; putea constata orice din întrebãrile puse, ce-l interesa. Afla dacã intentiona sã întîlneascã o anumitã persoanã, cetãtean român, si, în acelasi timp, gãsea si partenere ori parteneri pentru relatiile sale bisexuale. La un moment dat, s-a pricopsit cu o suedezã, pe care chiar a gãzduit-o acasã, în familie; cum putea oare mama lui, în aceastã situatie, sã-l bãnuiascã pe Adisor al ei cã fãcea ceva împotriva firii, mai ales cã ea nu stãtea decît acasã si cunostea doar drumul spre piatã?! Nu avea prietene, nimeni nu o vizita. Relatiile cu familia ei erau rupte, la cererea sotului, ca fiind neconforme cu noua lui linie de impostor-colaborationist.
Tot pe la ambasade, la cea a Frantei de data aceasta, a cunoscut un francez distins, partener homosexual, care l-a invitat la Paris (individul fiind o personalitate), asa cã Adisor, pe post de fetitã, a primit imediat pasaportul si a plecat pe malurile Senei, unde a avut o "lunã de miere" de toatã frumusetea; frantuzul amorezat l-a plimbat prin toatã Franta si l-a fãcut pe deplin fericit. Întors în tarã, el a intrat într-o altã aventurã, de data asta ca bãiat. La Ambasada SUA, a întîlnit o tînãrã naivã, americancã, ai cãrei pãrinti, evrei, pãrãsiserã România în 1951, stabilindu-se la New York, unde tatãl profesa medicina. Tînãra, studentã, pregãtea o lucrare despre România, iar Ady s-a oferit imediat sã o ajute, fapt pentru care a gãzduit-o mai multe luni si cu care a întretinut nu numai relatii sexuale normale, dar a si întocmit planuri serioase de cãsãtorie. Pe vremea aceea, Adrian Nãstase nu nutrea încã dorinta de a fi conducãtor al României, i-ar fi plãcut sã trãiascã în America, sub capitalisti. Tînãra new-yorkezã era atît de prostutã încît a citit notele informative despre ea, fãcute de iubitul ei, care, din neglijentã, le-a uitat în camerã. Cînd l-a întrebat despre ele, el a linistit-o cã asa trebuie procedat, prin lege, cînd gãzduiesti cetãteni strãini si a convins-o sã nu se alarmeze. Între timp, fata s-a îndrãgostit cu adevãrat de el, dar tatãl ei a aflat motivul prelungitei sale sederi în tarã si cine este cel care voia sã-i fie ginere, si si-a chemat fata urgent la New York, i-a spus totul si a trimis-o în Franta, la studii, asa cã tesãtura lui Ady s-a destrãmat. Ea a apucat sã-i comunice ceea ce stia tatãl ei. Reactia imediatã a lui Adrian fatã de un prieten a fost: "De unde stie el? A fost la c... meu?".
|