|
Terror_IST ai dat o lista buna de filme de actiune, unele din ele extreme, dar cu exceptia celor a lui Wong Kar Wai nu prea as zice ca sunt clasice. Lista de anime imi place mai mult. Parerea mea despre ce am vazut:
Oldboy & Sympathy for Lady Vengeance- entertainment oarecum bolnav, nu mi-au ramas in minte decat cateva scene gen mancat o caracatita vie, scos dinti cu clestele etc. Probabil se vor gasi unii care sa caute un inteles mai profund in filmele asta, eu nu prea l-am vazut. Totusi sunt facute cu stil si reprezinta o refulare buna pentru amatorii de razbunari, violente, perversitati etc.
2046 - Foarte greu de descris pentru ca se bazeaza in principal pe imagini. Transmite o melancolie dureroasa, desi anesteziata de stil. Ce ramane dupa dragoste? Descompunere lenta, fantasme, fetisism rafinat, speranta unui nou inceput, poate imposibil.
"Ichi the Killer", "Audition" - astea nu le-am vazut, dar le stiu reputatia de ultra extreme.
Spring, Summer, Autum, Winter ... and Spring - Kim Ki-duk pozand in budist. Nu prea ii iese. Pe de alta parte imaginile din natura sunt reusite si filmul are cate ceva de transmis despre natura umana.
Azumi - Film mediocru de actiune. Nici n-am avut rabdare sa-l termin.
Batoru rowaiaru (Battle Royale) - Poate fi vazut ca un horror relativ reusit. Idee interesanta dar nesustinuta de personaje pe masura, de care sa iti pese. Ceea ce poate e mai bine avand in vedere ca body count-ul creste vertiginos pana la final, ba chiar e afisat si pe ecran. Entertainment un pic extrem, ceva umor sec, e ok.
Akira - Animatia e exceptionala pentru anul in care a fost facut, are si ceva atmosfera, dar povestea nu m-a prins. Un SF distopic, cu bande de motociclisti intr-un Tokyo care e devastat in buna traditie a animeurilor de genul asta. Mi s-a parut ca emana o uratenie aparte, poate si datorita modului in care sunt desenate personajele.
Mononoke - Miyazaki explicandu-ne de ce natura e buna si fabricile sunt rele. La fel ca la Nausicaa, pentru mine realizarea de exceptie n-a putut sa compenseze plictiseala extrema generata de ideile copilaresti pe care vrea sa le transmita. Idei copilaresti care se potrivesc perfect in Totoro sau Kiki, dar nu intr-un film care are ambitia sa fie mai mult.
Grave of the Fireflies - De admirat mai mult pentru subiectul matur decat pentru implementarea melodramatica si manipulativa. Totusi e subtil pe langa ce ar if scos Hollywoodul din drama unor copii ramasi orfani in timpul celui de al doilea razboi mondial.
Howl's Moving Castle - Din nou unul din filmele lui Miyazaki care ma lasa rece, practic cel mai slab a lui din cate am vazut si am vazut aproape toate. Mi-a adus aminte de Disney din ultimul timp - animatie foarte buna, dar lipsit de suflet. Cu ce ma incalzeste ca, virgula, castelul arata foarte bine se misca extrem de realist? Asta ar trebui sa tina loc de personaje si poveste?
Spirited Away - aproape o capodopera, in principal finalul nu e la inaltime. Totusi cred ca l-as alege ca cel mai bun film anime pe care l-am vazut vreodata.
|