O a doua actiune..
In Bucuresti, sec. XXI, un apartament cu doua camere… 4 paturi, 10 persoane.
3 familii in total.
Am aflat de ei prin niste prieteni. M-am dus sa vad despre ce e vb si am vazut doi copii. Un baiat de 6 ani si o fetitza de 4 anishori.
Traiesc intr-o camera de 11 metrii patrati, cu mama lor si tatal lor.
In aceeasi casa mai locuiesc unchiul si matusa lor cu cei doi copii (de 13 si 15 ani) si bunicii lor.
Pe parintii celor mici i-am mai vazut. I-am recunoscut. Nu pareau sa aiba probleme. Dar totusi nu toate lucrurile sunt asa cum le vedem noi.
Pe tata il cheama Marian iar pe mama Flori. Cand am ajuns la ei era doar Marian si cel mic, Florin.
M-a vazut cu calculatorul in bratze si, nu pot sa uit, a facut niste ochi mari, atat de mari incat am crezut ca se sufoca. E la gradinitza. Mi-a povestit ca a tot auzit de la copii ca au calculator. El vazuse un calculator doar in poze sau in vitrina. Ar fi vrut si el unu dar a crezut ca nu o sa aiba niciodata unul. Pana azi.
Nu credea ca o sa fie al lui nici dupa ce l-am montat. Il tot intreba pe Marian: “e al nostru??? Este??”
Ce-a mica era in parc cu bunica. A ajuns acolo. am reusit sa vb si cu ea. Nu prea avea habar ce este un calculator dar i-a placut. I-ar fi placut orice lucru nou in casa aceea.
Marian lucreaza ca agent de paza. Are salariul de 4,5 mil. Si flori lucreaza. E vanzatoare la un magazin si are 3 mil salariu. 7,5 mil in total. Din care trebuie platita gradinitza. (desi de stat se percepe o taxa de 75.000 lei / zi = 1.650.000 / luna), hainutze pentru copii, intretinere, lumina, mancare pentru 6 dintre ei. Nu e mult. E prea putzin.
Marian tatal pustiului a lucrat inainte la un depozit de mobila de unde a reusit "sa imprumute" niste materiale de acolo cu care a facut doua paturi (alea
din camera in care sta el cu nevasta si cu cei doi copii). Mi-a povestit ca a avut un
dulap pe care la demontat si l-a taiat si a facut o masutza pentru televizor ( un televizor cu o diagonala mai mica decat un monitor de 15 ") a primit cadou si un DVD, o vechitura.. abia citeste dar merge.. l-a primit de la o tanti de nu stiu unde…
abia am reusit sa fac poze. Nu era loc nici sa ma misc. in acea camera sunt doua paturi, un sifonier, acum e si biroul pentru calculator si calculatorul. Nu e loc sa te misti. Nu e loc sa arunci un ac. marian (tatal) zicea ca s-a dus la primarie si a facut cerere pentru casa... la banii astia nu aproba astia cererea dar in fine.... a zis citez" cand o-r sa creasca astia mici o-r sa vrea camera lor.. si ce-o sa le spun?? ca nu am cum?? nu am
voie sa le spun ca nu am cum... fac ce pot acum. dar ma lupt pentru o casa. chiar daca trebuie sa o platesc dublu in 40 de ani stiu ca o-r sa aiba si ei camera lor"
Bunicii batrani.. vai de ei… bunica parea mai dura, mai rupta de viata si in ochii ei se vedea ca a muncit zeci de ani si totusi nu s-a ales cu nimic. Bunicul era sa ne omoare pe toti … a uitat gazele deschise cat am fost eu la ei. E batran.. uita… Nu stiam eu ce miroase pana nu am iesit in hol sa plec acasa... se auzeau gazele.. aveam o tigare pe care vroiam sa o aprind. Am avut noroc toti ca nu am aprins-o…. ajungeam la mare mai repede….
) poate prea repede
) Mi-a zis Marian ca trebuie sa stai dupa el ca isi pune mancare la incalzit dar uita sa mai aprinda aragazul… da doar drumu la gaze…. Si nu-l mai aprinde… m-am speriat atunci.. cam rau..
Cele mai valoroase lucruri pe care le are acum sunt televizorul, dvd-ul primit, calculatorul primit, si un magnetofon de cand lumea.
mi-a povestit ca o data la 3-4 luni isi permite sa le cumpere celor mici ceva de imbracat, ca sunt in crestere si le raman mici….
Ce sa mai spun…. Restul banuiesc ca vi-l inchipuiti toti….