E gresita parerea asta, din punctul meu de vedere.
Cel mai bine poti invata impreuna cu cineva de nivelul tau. Am experimentat asta pe propria piele. Cu un jucator mai bun te pierzi, si devine frustrant sa tot mananci bataie.
Vezi tu, aici nu e ca in Kill Bill, sa te puna 5 ani sa lovesti cu degetele o bucata de lemn masiv pana ajungi s-o spargi, sa suferi tot timpul asta si sa ajungi in final sa-ti stapanesti toate neajunsurile si sa obtii rezultatul dorit. Aici e progres in baza a ceea ce stii tu si punere in practica. Cand nu ai sanse de castig, pleci din start cu moralul scazut, ca sa zic asa. Joci nervos, victoria iti pare departe, joci ca sa rezisiti, joci ca sa nu te scoata. Nu te motiveaza.
Cand stii insa ca poti discuta de la egal la egal cu el, cand stii ca ai sanse de victorie la fel de mari ca si el, se schimba treaba. Esti cu totul altfel stimulat, joci altfel, esti motivat sa incerci scheme noi de fiecare data, sa fii mult mai ofensiv, etc.
Asta cred eu, asta se aplica la mine. In fond, victoria e cea mai importanta si ea face jocul sa-ti placa. Nu conteaza mijloacele, joci ca sa castigi. Cand joci ca sa pierzi nu ai sa inveti niciodata...
E ca si intr-o bataie reala. Daca anticipezi ca adeversarul are sanse mari sa te doboare, nu te iei de el. Daca stii ca ai cat de cat sanse sa-l pui tu jos si sa-i arati Calea, te bagi. Cu cat sunt mai mari sansele, cu atat mai bine. Evident, asta nu inseamna sa te iei la bataie cu un copil.
