Originally Posted by EMI  Hai sa va servesc un contra-cliseu. Bun, faci copii, îi cresti, îi educi, toate bune si frumoase. Apoi îmbatrânesti. Te rablagesti, fizic si psihic. Evident, pentru ca ai avut grija, copiii tai vor fi lânga tine. Vor da câteva telefoane, vor semna câteva hârtii, si o masina va veni sa te transporte la noul tau domiciliu, azilul de batrâni. Odraslele vor veni din când în când cu portocale. Te vei rablagi treptat si mai tare, tinerea ta în conditii decente va deveni din ce în ce mai costisitoare, dar odraslele iubitoare vor asuma toate cheltuielile. Vei da ultimul horcait singur cu o infirmiera, ca nu apucasera sa ajunga dupa apelul telefonic de la camera de garda a spitalului. Vor plânge la patul tau si vor planifica o înmormântare frumoasa, semnând alte hârtii pentru alte servicii. Se vor gândi mai ales la partajul averii, la cât au asteptat sa se sfârseasca odata chinul (lor). De obicei urmasii se cearta în momente din astea, ai tai cu siguranta nu se vor certa, doar i-ai facut mai buni decât media. Si cam aici se încheie epopeea. Pentru tine. Viermii care te vor mânca vor simti gustul unei mari satisfactii împlinite. Dar si gustul unei mari nedumeriri : cum se face ca zurbagiul de vecin de palier de la azil, un ciudat pe nume EMI, avea parte de tratament personalizat, puicutzele intrau si ieseau din camera lui non-stop, camera lui era de fapt apartament de lux, s-a distrat nebunul si a profitat de viata pâna în ultima clipa fara sa astepte mila si rabdarea rudelor. Nedumerirea vine de la misterul provenientei banilor pe care i-a tocat EMI pentru astfel de servicii. Insa în gura viermilor vei avea o ultima revelatie : tu ai avut un sfârsit frumos, iar el - un sfârsit nedemn. |