[1bit]

Din cate am inteles ( am ajuns la pag 44 ) slabe sanse de "tur organizat".. in primul rand se intra foarte greu inauntru, majoritatea intrarilor au fost cimentate,incuiate etc. Pe langa asta, multe din ele au fost lasate in paragina, sau au fost astupate de-a dreptul de fundatiile unor cladiri noi, sau cine stie ce alte motive. Se presupune, si nu vad de ce n-ar fi asa, ca exista si parti intretinute dar administrate si pazite de, citez, "ochii albastrii", si personal, la x metri sub pamant, nu cred ca ar avea vreo retinere sa dea cate o boaba intre ochi intrusilor. Da` deja intram in sf-uri.

Pt cine are lene sa citeasca tot threadul, un quote cu multe amanunte si care, mie unul, nu mi se pare deloc "incredibil" :

(nu ma lasa sa il pun tot aici, din cauza limitei de caractere)

Originally Posted by Andrei Silvaseanu

Am crescut la marginea Bucurestiului in Voluntari si cind eram copil am explorat si eu fortul de pe centura,linga Dorali,vizavi de cimitir,este un singur bloc,in spatele lui in padure sint forturile.Cu un bun prieten plecam cu lanterne si bite si orbecaiam pe acolo.Pe vremea aceea,acum vreo 23 de ani cred se putea intra foarte usor.Are cel putin trei nivele sub pamint.Al treilea era inundat si scarile care coborau zidite.Erau niste puturi patrate care coborau de sus pina jos la ultimul nivel,de vreo 50/50 cm cu niste sine fixate pe laturi care banuiesc ca serveau unui mic lift pentru munitie.Oricum nivelul 3,cel mai de jos era inundat si inacesibil,posibil sa fi fost si un al 4-lea dar nu stiu decit ce am vazut. Batrinii vorbeau ca toate forturile din jurul capitalei erau unite de cel putin un tunel care pleca de la nivelul cel mai de jos si care a fost inundat si zidit de armata la capete,astfel incit sa fie impracticabil pentru civili dar in acelasi timp la nevoie sparte zidurile,trasa apa si repus in functiune.
Inauntru asa cum ati vazut in poze sint colidoare intortocheate si tot felul de camarute din beton sau caramida.La inceput e palpitant cind intram,hirtii,gunoaie,peretii afumati,semn ca multi intrau cu torte improvizate,urme ale civilizatiei...insa pe masura ce inaintam,atenti sa nu ne ratacim,disparea si gunoiul si fumul si scrisurile de pe pereti.Ramineam doar eu si prietenul meu intre betoane acelea cu miros statut intr-o liniste de mormint...Mereu aveam mai multe lanterne la noi,daca am fi ramas fara lumina cred ca muream de inima acolo.Era ceva acolo in hrubele acelea care-ti ingheta singele in vine.N-am dat de capatul tunelurilor niciodata pentru ca ne era frica sa nu ne ratacim sau sa raminem fara lumina.Aveam mereu hirtie si creion la noi si faceam un soi de harta sa stim pe unde am trecut.
Vorbeam cu un tataie odata,copil fiind cum am mers noi "la forturi" si tin minte ca mi-a spus,ca data viitoare cind mai merg acolo sa ma opresc undeva departe de intrare sa intru intr-o camaruta,sa ma asez jos rezemat de perete,sa sting lanterna si sa ascult linistea.
V-am spus ca era ceva acolo care iti ingheta singele in vine,noi rideam si ne faceam curaj dar...amindoi stiam ca sintem cu sufletul la gura sa iesim afara mai repede.Jurasem ca nu mai calc pe acolo dar batrinul imi stirnise curiozitatea.N-am rezistat si m-am dus,singur de data aceasta...cu lanterna,baterii si bec de rezerva,am intrat,m-am oprit departe pe un colidor la nivelul 2,am facut stinga intr-o camaruta,m-am rezemat de perete cu spatele,am stins lanterna si am ascultat linistea. Parca eram intr-un mormint,ingropat.O liniste atit de adinca n-am ascultat in viata mea.Ai fi jurat ca se aude timpul cum trece...Apoi dupa o vreme mirosul de inchis si igrasie parca se schimbase,simteam un miros metalic si vag auzeam parca fosnete,am zis ca mi se pare mie,apoi vaiete...atit de incet incit nu puteam fi nici sigur ca le aud,dar nici convins ca nu e decit frica din interiorul meu...
Nu mai stiu cum am ajuns afara dar am fugit cit de repede am putut si cind am zarit prima geana de lumina,apoi am vazut soarele,doamne parca ma nascusem din nou! N-am mai intrat de atunci acolo niciodata in acel loc... Am mai fost cu prieteni curiosi si amici dar pina la intrare si atit!
De povestit nu am povestit nimanui ce am trait acolo jos,de teama sa nu fiu luat de mincinos sau nebun. M-am intilnit si cu tataia care mi-a spus sa intru... dupa ceva timp: ai mai fost pe acolo? da,zic eu ai facut cum ti-am spus? numai amintirea m-a ingrozit si mi-a facut pielea de gaina,dar am raspuns cit am putut de calm,am fost si am ascultat linistea! s-a uitat in ochii mei si a schimbat vorba. Ardeam sa-l intreb mai multe dar...
Apoi la 18 ani,ce vremuri dom'le,aveam prima Mobra,luasem prmisul si am iesit cu prietena la plimare. 4 ani mersesem numai prin paduri si pe cimpuri.Ma bucuram de asfalt ca de rai. Am iesit pe centura,am trecut de Pipera si pe dreapta,pe unde e fabrica de tigari acum ce-mi vine mie sa-i arat fortul.Ma gindeam sa-i arat asa exteriorul,i-am povestit ca inauntru e asa si pe dincolo dar ca nu putem intra. Ne plimbam noi pe acolo si numai ce iese un baiat de vreo 14 ani cu o lanterna.Vreti sa intrati zice el binevoitor? Eu zic nu! Ea curioasa zice da! hai ca va arat eu ca am joc pe aici zice el. Intram! Ala in fata cu lanterna si noi dupa el.Parea sa fie familiarizat cu locul pentru ca se misca destul de repede.Eu in cap aveam doar prima dreapta ,a doua stinga apoi iar dreapta...si bine am facut pentru ca dupa ce a facut dreapta din nou a stins lanterna... yikes.gif Am retrait cosmarul din copilarie...Intunericul si linistea aceia...intr-o fractiune de secunda am tras-o pe fata in spatele meu,m-am aplecat si am gasit o bucata de caramida sau beton pe jos pe care am strins-o in mina hotarit sa crap capul cui se apropie de noi. Prietena a dat sa tipe si am strins-o de mina sa taca.Asteptam in liniste si ascultam.As putea sa jur ca tipul acela mai era cu cineva acolo...am stat asa poate 10 secunde incordat si hotarit sa-l omor pe cel care se apropie de noi...apoi am dat inapoi pas cu pas in bezna pipaind peretii cu mainile si numarind indiciile pe care le memorasem pe drum. Am iesit destul de usor si repede galbeni ca ceara amindoi.Apoi am fost furios si l-am asteptat p-ala sa iasa! Zadarnic...
Atunci a fost ultima oara cind am calcat pe acolo,acum am tot auzit ca sint inundate de nu se mai poate intra nici pina la primul nivel.Mai bine zic eu... Pericole nu erau,nu cadea tavanul,nu erau gropi,exceptind puturile de munitie cum le zic eu,sau ce dreak erau,dar din cite imi aduc aminte eram prea mici sa cazi prin ele.Doar sa te ratacesti pe acolo sau sa mori de frica...La virsta aceia era palpitant dar oricum sint doar niste hrube igrasioase si nimic palpitant.
In ziua in care a fugit nea nicu am plecat si noi in oras,eu si prietenul meu.Eram pusti si nu pricepeam noi prea multe,dar ne saturasem de mizeria comunista...Pe drum tot felul de indivizi care cred eu ca erau securisti,agitau lumea.Se trage la universitate haideti mai! La televiziune fratilor,mor ai nostri! si tot asa ghidau masele spre locuri din Bucuresti. De fapt se tragea pe dracu ca au tras dupa ce i-au strins acolo.I-au minat ca pe vite la abator.
Eu si prietenul meu am ales sa mergem in Primaverii,sa vedem si noi vila lui Ceausescu.Am intrat acolo si carau unii in draci covoare ,tablouri si tot felul de lucruri.Sinnt ale noastre fratilor ziceau,ale poporului,le punem bine! Noi creduli nu ne-am atins de nimic de pe acolo,mai tirziu ne-am dat seama ca furau aia...Inauntru nimic senzational,totul mai dichisit,normal ca doar era conducatorul!Apoi am vazu la Tv ca cica avea baterie de aur la cada,candelabre de aur si alte prostii.Avea un drak ca am fost acolo si le-am vazut,erau tot de urbis nichelate si mai dichisite puti dar in nici un caz de aur...niste candelabre de alama,stiu sigur si asta...ma rog asta e alta poveste,dar interesant e ca din vila coborai in subterane.Am intrat si noi.Mai fratilor tunele dichisite cu marmura pe jos,aplice,gresie pe pereti,de vreo 2,5 m latime/ 2,5 inaltime.Curatenie ca la spital,din loc in loc usi ca la submarin cu incuietori din acelea cu roata,cu garnituri de etansare...vai de capul meu,am ramas trasnit.Oamenii care lucrau acolo ne-au spus ca astea sint pentru trafic pietonal ca sa spun asa,dar ca sint altele mai mari pentru masina si ca tot Bucurestiul e plin de ele.Chiar la un moment dat ne-am orit la un nod de drumuri si ghidul ne-a aratat o multime de usi inchise etans si ne-a explicat ca aia duce la herastrau,aia la floreasca ,aia la drak...ca nu ne venea sa credem! Si pe urma ne-a aratat buncarul de sub Primaverii! Buncar e impropriu spus totusi.Am trecut de a serie de usi groase de juma de metru,cu etansare su toate cele,dar v-am spus curatenie si lumina,bec totul,vopsit in alb.Inauntru o camera de comanda pentru Ceausescu cu telefoane,televizor,radio si tot ce-i trebuia sa conduca tara de acolo in caz de ceva...Totul separat complet fata de exterior.Aparat de produs aer,de filtrare,de apa de tot ce vrei...Era imensa incaperea,erau apoi camerele de locuit,bucatarie,o camara imensa plina cu tot felul de conserve,camera frigorifica,grup electrogen,bai,etc.Spuneau oamenii care lucrau acolo ca daca intra inauntru,un an de zile putea sta acolo fara probleme cu tot personalul care se ocupa de instalatii.Buncarul era facut sa reziste la orice arma cunoscuta pina la acea vreme,inclusiv bomba atomica. V-am spus era senzational! Parca eram in alta lume. Am fost acolo amindoi si am vazut cu ochii nostrii nu din auzite sau povesti!