Si aseara, inainte de-a lesina, n-am mai apucat sa zic de
Midnight, vazut acum cateva zile.
Episodul 10 din Seria 4 a
Doctor Who, scris chiar de Russell T. Davis - m-a surprins prin ce-a reusit sa faca. Un exercitiu de stil si scriitura "within a confined space" si la propriu si la figurat.
Usor prea over acted de catre Tennat, insa o solutie oarecum acceptabila pentru a "traduce" in mod clar periculozitatea Nemesis-ului din episod, dat fiind set-up-ul (tot episodul are loc intr-o camera si Doctorul, si atitudinea sa, sunt singurele repere ancorate in restul "lumii"
Doctor Who).
"Beneficiaza" din loc in loc si de momente de over-explaining, asa ca "sa fim siguri ca intelege toata lumea", cu toate ca este destul de clar ce se intampla. Din fericire doar unul dintre aceste momente este foarte in-your-face, la restul se poate clipi si au trecut.
Placut Nemesis-ul foarte mult, poate si pentru ca nu ii arata forma reala si nu ii aflam nici numele, nici povestea.
As fi facut alte alegeri scenografice, insa sunt cel ce priveste si nu cel ce face, asa ca trebuie acceptata situatia.
Per total,
8 si o recomandare si aici. Episodul se poate vedea independent, caci este destul de nelegat de firele obisnuite ale povestii Doctorului.
ps.
42, suntem in weekend-ul "Si"-ului vad, tot continuam o conversatie pe care nu mi-o amintesc
