| |
Multe s-au mai zis pe aici, asa ca s-ar putea doar sa repet ce au zis altii:
-accentul pus din ce in ce mai mult pe "partea tehnica", si mai putin pe cea de core gameplay. Iar prin "partea tehnica" ma refer la engine cu texturi frumoase, motion capturing, voice overs (daca se poate cu actori celebrii $$), cat mai multe momente tip cinematics, cu alte cuvinte multe din jocurile din ziua de azi, asa numitele AAA titles, tind mai mult sa devina un film (de genu' popcorn blockbuster) interactiv, in care singura ta interactiune e sa apesi cateva butoane din cand in cand. Daca faci un exercitiu de imaginatie, si inlaturi tot ambalajul asta sclipitor, si lasi doar core gameplay-ul, sau mecanica jocului, ai sa vezi ca e o chestie extrem de simplista si plictisitoare.
-bugetul f mare al jocurilor AAA. Da, bugetul. Pt ca, cu cat este mai mare, cu atat firma producatoare isi va asuma cat mai putine riscuri posibile, creand un joc care trebuie sa placa la toata lumea, neoriginal, dar plin de stimuli vizuali si auditivi la maxim, ca sa ia ochiul cumparatorilor. Dar cand vine vorba de un joc mai cerebral, care sa iti puna si mintea la contributie, sau imaginatia si, poate, si creativitatea, ioc. Starea asta de fapt se aseamana extrem de mult cu situatia filmelor de la Hollywood: pop-corn action flicks cu bugete imense si incasari la fel = WIN. Jocurile din trecut nu aveau motion capture, nu aveau voice over al unor actori $$, nu aveau engine cu grafica incredibila (chiar si pt vremurile de atunci), multe din ele au ramas in istorie doar pt gameplay-ul reusit, ideea de joc sau/si poveste. Si nu aveau bugete de milioane de dolari, iar vanzarile acopereau cheltuielile si aduceau un profit decent. Dar nu si in ziua de azi, cand se aplica regula de "aur": bigger = better, fara exceptie.
-cliseele si lipsa de inovatie. Nu stiu de ce, dar in ultima vreme am impresia ca mai toti producatorii fac jocurile dupa un manual standardizat. Cu alte cuvinte, in calitate de jucator, stii mereu la ce sa te astepti. Ex: intr-un shooter, dai de o camera cu o mitraliera grea fixa. Cum te-ai pus la ea, gata, s-a dat drumu la spawn de inamici, care vor veni in cateva valuri, pana se inchide robinetul. Asta e un exemplu care mi-a venit acum in minte, fiind cel mai clasic, dar mai sunt si multe altele.
-povestile jocurilor. Ce naiba se intampla cu astfel de jocuri cu milioane de dolari in buget, ca nu isi pot lua un scenarist capabil sa faca si el o poveste cu ceva mai buna decat un film de categorie B. Deja daca e echivalentul unui film B, e considerat mai nou ca joc cu poveste f buna.
-cenzurarea: sex, gore and stuff. Se cenzureaza din ce in ce mai mult, pt a atinge un rating cat mai mic. Uneori se cenzureaza chiar si daca are rating M.
-simplificarea exagerata a gameplay-ului si folosirea exagerata a elementelor ajutatoare si a hinturilor, totul sub pretextul de a face un joc cat mai accesibil. Mai nou daca te blochezi intr-un joc, nu este vina ta ca nu te-ai prins de logica unui puzzle si ca nu ai gandit mai mult de 30 de secunde, ci e vina producatorilor, ca nu s-au gandit si la cei care sufera de ADHD. De aici jocul primeste note mici in review-uri, scade scorul pe metacritic si noobii nu-l mai cumpara => FAIL.
Cam asta ar fi, mi-am varsat si eu offf-ul. ps: normal ca mai sunt si exceptii de la cele mai sus, mai ies jocuri bune si in ziua de azi, dar sunt foarte, foarte putine, cel putin din punctul meu de vedere.
Last edited by Dead Ghost; 06-07-2008 at 19:59..
|