Motorbzh - jurnal spiritual de vacanta

[evilgheorghe]

Capitolul I

Mi-am verificat aparatul de fotografiat. Maine incepe marea ascensiune si trebuie sa fiu pregatit. Vreau sa rup gura targului! Cateva instantanee bine alese vor face prapad printre adolescentele de la noi de la blocuri. Dar ce spun eu? Orice om normal ar trebui sa moara de invidie. M-am gandit chiar sa urc cu picioarele in sus si cu capul in jos. Si cugetand eu asa am atipit. Am inceput sa visez.

Se facea ca hoinaream prin Hollywood, pe bulevard. Plin de gagici. Lesinau tampitele ca mustele, in stanga si in dreapta, moarte de admiratie. Dadeam dovada de prestanta si inalta clasa, etalandu-mi fizicul irezistibil. Grasane imputite! Vaci incaltate, la 200 de kilograme, care umbla cu tot timpul cu ciocolata in poseta si te privesc de parca ar vrea sa muste din tine. Deodata, imi rasari in fata Angelina Jolie.
- Ce faci papusa? o intreb eu
- Te asteptam, moshule! raspunde ea punand punctul pe i si mana pe bicepsul meu de fier forjat. Acesta tresalta instantaneu.
- Oh, my f.....g god, ce a crescut asta de cand ne-am intalnit ultima oara!
Incepuse sa priveasca, cu nesat, si mai jos, inspre copane si tocmai voiam sa o intreb ce parere are despre plante si modul in care se face polenizarea, cand ne-a intrerupt o voce neplacuta:
- Draga, n-ai vazut carticica mea de rugaciuni?
Era prietena mea Verginica. Intrase in cort si ma trezise. Desi o iubesc foarte mult, circumstantele nu ii erau deloc favorabile de asta data. Mi-am muscat limba si am reusit sa ma abtin.
- Nu, am raspuns sec si m-am intors pe partea cealalta.
Degeaba insa. Mirajul se destramase.
--------------------
Editare ulterioară
--------------------
Capitolul II

Mi s-a intamplat o chestie ciudata. Eram in plina ascensiune, cand am privit in jos si m-a cuprins ameteala. Cred ca m-am scapat putin pe mine. Si cum stateam eu asa, agatat in coarda, asteptand sa-mi revin, nu exclud posibilitatea sa fi facut si o mica rugaciune. Situatiile limita impun masuri limita. Deodata s-au deschis cerurile si a aparut un batran, calare pe un nor.
- M-ai chemat?
- Eu moshule? Da' cine eshti tu?
- Doamne-Doamne.
- Nu te cred.
- Sa moara mama daca te mint! replica el facandu-si semnul crucii si scuipand in san.
- Du-te bai de aici! Nu mai veni cu aberatzii de astea. Care Dumnezeu? Nu exista asha ceva. Mi-a spus mie tovarasa la gradinita.
- Dar m-ai chemat, scanci el neajutorat.
- Fugi coane de aici! Ce nu mai shtii de gluma? De esti tu acela dovedeshte.
- Iaca iti arat, zise mosul suparat.
Se dadu in spate, isi lua avant, apoi zburand cu viteza prin fata mea, facu vreo doua-trei flic-flacuri in aer si o tsukahara intinsa. Disparu si aparu. Se imparti in cinci mosi mai mici si se aduna la loc. L-am oprit tocmai cand voia sa imi arate cum paseste pe apa.
- Astea nu-s valabile. Sunt microminuni.
- Pai ce dovada mai vrei? intreba el descurajat
- Baga-ma in carul tau de foc si du-ma pana la marginea universului! Itzi spun acolo ce mai e de facut.
- Dar n-am car de foc.
- Atunci creeaza unul.
Fu suficienta o pocnitura din degete si vehiculul aparu din senin. Ne-am asezat fiecare pe scaunul sau si am pornit la drum.
- Auzi, da' nu era mai simplu prin teleportare? intreba mosul
Nu-mi venise ideea, dar n-am vrut sa recunosc:
- Nu coane, facem asha cum zic eu! Daca am spus cu carul, atunci mergem cu carul.
--------------------
Editare ulterioară
--------------------
Capitolul III

O mana brutala ma zgaltai.
- Scoala fiule, ca am ajuns.
- Bine, tataie, dar nu ma scutura asha ca ametzesc!
- Aiasta-i forta divina, ce sa-ti fac! Am ajuns. Ce facem mai departe?
- Ha, ha moshule, daca eshti tare distruge universul si fa-l la loc. Trebuia sa shtii asta shi fara sa ma intrebi.
- Stiam, stiam, dar daca il distrug trebuie sa te distrug si pe tine, ca doar faci parte din el.
- Nu, pe mine nu. Ma scotzi afara!
- Unde afara, ca acolo nu-i spatiu? facu mosul contrariat
- Pai fa unul mai mititel, numai pentru noi.
- Cubic sau sferic?
- Cubic, ca sfera nu are margini.
Mosul se departa, ridica piciorul ca sa treaca ultima frontiera si cand ajunse la vreo 10 metri in exterior intreba:
- Aici e bine sefu'?
- Mda. E bine. Da' baga si incalzire ca mi s-a facut pielea de gaina de la frigul asta cosmic.
- Aer?
- Da, dar numai pe baza de oxigen.
Dintr-o data aparu o camera 4x4x4, confort I, bransata la retelele de apa si canalizare, prevazuta cu geamuri termopan si mobilata cu gust. Ne-am asezat amandoi pe canapeaua confortabila ce trona in centru si care oferea o larga perspectiva asupra lumii.
- Bem ceva? Hai ca dau eu primul rand, zise mosul turnand in pahare. Ce muzica vrei? Bach sau Beethoven?
Am meditat cateva clipe.
- Mai bine Gutza. Volumul 26 daca se poate. Si da si nishte semintze, ca sa avem ce sparge in timpul spectacolului.
Totul era pregatit. Demonstratia putea sa inceapa.
-Moshule, da-i drumul! Dar ai grija shi nu trisha ca-s cu ochii pe tine!

[Ivan]

He. O idee interesanta, zice priceperea mea. Ca sa nu se strice sandramaua de la tropaituri, ii rog pe toti ce vor posta sa o faca intr-un stil cel putin la fel de civilizat si daca se poate fara certuri.
(Ca o mica observatie, in cazul in care titlul nu este ales intentionat pot afirma ca este putin gresit, si anume la primul cuvant. Se poate corecta la cererea initiatorului).

[evilgheorghe]

Multumesc pentru bunele intentii! Titlul as prefera sa ramana astfel. Desi personajul meu principal se inspira masiv din realitate, am mai facut pe ici, pe colo mici ajustari. Observati va rog, ca in povestire, el da cateodata dovada de urme de rationalitate. Sunt sigur ca, si asa, toata lumea isi va da seama care a fost sursa inspiratiei mele.
--------------------
Editare ulterioară
--------------------
Capitolul IV

Nici n-am terminat bine de spus chestia asta ca, dupa un "fas" prelung Universul se facu nevazut. Stupeiat am iesit in pridvor. M-am uitat in stanga, in dreapta, in sus, in jos. Nimic. Am dat ocol incaperii prin exterior. Degeaba. M-am uitat sub canapea. In van. Disparuse si gata. Parca intrase in pamant.
- Moshule, ai glume in program? Spune drept, care e shmecheria?
- Nu-i nicio farsa, raspunse el candid. L-am facut sa dispara. Credeam ca asta doresti.
Se auzi un pocnet asurzitor si, cand m-am intors, iata!, universul reaparuse in bunul si vechiul sau loc.
- Bine, hai sa zicem ca ti-a mers prima oara! Repeta scamatoria! Dar de data asta tzine mainile la vedere!
L-am facut sa o tot repete de vreo 69 de ori. Nu stiu cum facea dar reusea. I-am impus sa stea nemiscat, sa se intoarca cu spatele, l-am legat la ochi, l-am incuiat in toaleta. Degeaba. Avea succes din orice pozitie.
Atunci imi veni o alta idee.
- Moshule, da' de unde shtiu eu ca ai recreat lumea la fel, fara gresheala? Ia sa te verificam noi! Du-ma acasa!
- Tot cu carul de foc?
- Eshti prost, coane? Nu e mai simplu prin teleportare? l-am intrebat superior.
- Bine, dar inainte...
- Auzi moshule? i-am retezat eu vorba. Nici un "inainte". Cum zic eu asha facem!
In clipa urmatoare eram in fata blocului meu.

[valh]

....eram in fata blocului meu...eram in fata blocului meu...imi rasuna in creieri si totusi nu stiam ce este in neregula.
Am inceput brusc,instinctiv aproape, sa imi pipai bicepsii ,uffff,am rasuflat usurat , erau la locul lor ,umflati ,gata sa plesneasca de sanatate ,mi-am pipait copanele,erau in regula ,am reusit chiar cu o schema de yoga(schema invatata de pe vremea cand ateismul era o umbra care ma inspaimanta) ,sa arunc un ochi intre copane,totul ok!
Parca traiam un vis ceea ce vedeam in jurul meu parea a fi ceea ce cunosteam ,fomeile de 200 de chile inca ma priveau cu ochii holbati,transpirate de poftele starnite de copanele mele ,morflaind din ciocolatele ascunse in posete ,fetiscanele din bloc ma ovationau ca pe un erou ,pana cand si micul meu instrument GPS care ma ajuta sa ma descurc pe crestele semete ale muntilor Carpati era in buzunarul meu ...si totusi ceva ma sacaia.Atunci am realizat ca viata mea se va schimba radical,imi aminteam vag de un mos ,un mos pe care toata viata il apostrofasem si il infruntasem verbal crezand ca nu ma aude ,ca nu exista ,ma facuse sa ma indoiesc de barbatia mea atee.”Si daca e totusi cine nu vreau eu sa cred ca e?”,a venit ca un junghi prin creier intrebarea asta!Nu ,nu se poate ,trebuia sa il pun sa repete figura aia de 79 de ori ,de 80 de ori de 200 de ori sigur se incurca undeva ,e imposibil .Dumnezeu nu are cum sa existe ,Dumnezeu e un mit e un……… tradatorrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr! De ce nu ai stat acolo ascuns si a trebuit sa te arati,am urlat cu pumnul intins spre cer. M-ai distrus, cum ma mai arat eu in fata prietenilor,fetelor de la bloc…ziii!? Cum mai pot eu sa fac bungee jumping fara sa ma gandesc la tine ,cum mai pot sa fac misto de bietii credinciosi fara sa ma feresc sa ies afara cand ploua si fulgera ,mi-ai stricat cheful de mistouri .Intr-un sfarsit m-am oprit gafaind de efortul depus ,transpirasem ,copanele mele capatasera o ciudata piele de gaina ,am lesinat. M-am trezit pe seara ,eram in camera mea,pozele cu Angelina Jolie lipite pe usa dormitorului mi-au mangaiat privirea la deschiderea ochilor si atunci un imens zambet mi-a aparut pe fata.VISASEM!

[evilgheorghe]

Capitolul V

Am descoperit cu uimire ca nu eram in vechiul meu corp. Chiar ma gandeam sa-i zic vreo doua mosului la intoarcere. Cum putea sa ma vaduveasca de o asemenea nepretuita opera de arta? Bine, imi ramasese gandirea! Dar asta ma consola mai putin. Niciodata nu fusese punctul meu forte. Brusc, insa, mi-am dat seama ca si noul meu trup avea niste calitati aparte. Puteam sa zbor!

Am facut cateva incercari timide, plutind cam la 2 metri de sol, de la aprozar pana la containerul de gunoi. Un maidanez incepu sa urle si o rupse la fuga. Apoi m-am avantat in inaltimi, cum vazusem eu ca se face in Superman. Am dat ocol blocului ca un barzaun, sperand sa gasesc vreun geam deschis. Voiam sa-mi fac o intrare triumfala. Chiar mi se urcase putin la cap. Ma gandeam ca as putea trece prin obiecte. De ce nu? Am renuntat la idee dupa ce m-am ciocnit frontal, de vreo 12 ori, de peretele blocului. Pana la urma a trebuit sa apelez la cai mult mai ortodoxe si am sunat la usa.
- Care esti ba acolo? se auzi dinauntru o voce amenintatoare masculina
- Mamaie, tataie, eu sunt! Relu Motorelu, fiul vostru iubit.
Usa se deschise si cei doi aparura in prag. Priveau prin mine de parca nu m-ar fi vazut.
- Cine o fi fost?
- Dracii de copii! Pun eu mana pe animalele alea!
M-am strecurat la timp in locuinta, strafulgerat de un gand. Devenisem omul invizibil!

[evilgheorghe]

Capitolul VI

Aveam oaspeti. Ca in fiecare sambata, venisera unchiul Costica si matusa Varvara. Se postau in bucatarie si asteptau sa fie invitati la masa. Asa intelegeau ei sa faca economie. Zgarciobii naibii! Si-ar fi mancat si de sub unghii! Oricum, ca sa nu ramanem in paguba, duminica le intorceam vizita. Fiecare oferea mancaruri cat mai indigeste, dar pana acum nu renuntase niciuna dintre tabere.

Am intrat in camera mea. Totul parea in regula. Iata! Carpeta cu "Rapirea din Serai". Pozele cu Vali Vijelie si cele din "Lacrimi de iubire". Asta da film! Mi-a marcat viata si mi-a orientat cariera ani buni dupa vizionare. Imaginile le decupasem din ghidul TV si le lipisem, pe perete, cu "Picatura".

Am privit patul, acoperit de frumoasa cuvertura cu motive nationale. Parea neatins. Usa dulapului ramasese deschisa. In stanga, frumos impachetat, era treningul "de ginere", pe care il voi purta la casatorie. Alaturi tenisii. Pregatiti de asemenea. Pe umeras odihnea geaca mea smechera, de fite, cu care mergeam la agatat. Avea imprimata, pe piept, o mana cu degetul mijlociu sugestiv ridicat. Iar mai jos scria, in engleza cred, "I love you!". Asa sunt eu! Un romantic incorigibil.

Am cautat in compartimentul secret. Aici imi tineam carnetele de partid. Oscilasem multa vreme intre domnul Vadim si Becali. Mari patrioti, domnule! Pana la urma m-am inscris in ambele formatiuni, ca si asa nu sesizeaza nimeni. Am deschis ultimul numar din Playboy. Lasasem, in mijlocul unui pictorial, semnul de carte, ca sa stiu unde ramasesem cu lectura. L-am verificat si m-am indoit o clipa. Oare n u-l pusesem cu o pagina mai in urma? Nu cumva intorsese mosul foaia? Dar nu. Nu aveam dovezi suficiente. M-am declarat, in sfarsit, multumit. Lumea asta era identica, fara dubiu, cu cea pe care o parasisem.

[evilgheorghe]

Capitolul VII

Nu am apucat sa imi exprim convingerea verbal. M-am regasit, dintr-o data, in locul din care plecasem. Suspendat in coarda deasupra abisului. Fara voie privirea mi-a alunecat iarasi in hau. Sa tot fi fost vreo patru metri. In astfel de conditii vitrege capitularea a venit firesc. Oricum imi doborasem recordul personal in materie de catarare. Si poate sa zica lumea ce o vrea, dar cand ai o femeie de doua ori cat tine, chestia asta prezinta si anumite avantaje indiscutabile.
- Verginico, strigai. Trage-ma sus, fata, ca mor aicishea!

Seara, in jurul focului, mi-am lasat gandurile sa zburde in voie si mi-am amintit de luptele pe care le purtasem in Vietnam. Ce experienta traumatizanta!
Vietnamul era curtea din spatele blocurilor, unde ma jucam, de obicei, cu fratele meu. Lepadatu pe numele sau de scena. Aveam vreo 12 ani, dar fizicul si talentele personale ne avantajau puternic in raport cu prostimea. Il racolasem si pe Slicky, poreclit astfel mai tarziu, cand incepuse sa iasa cu fete, deoarece nu avea la el niciodata cauciucul potrivit. In zona sosisera niste indieni americani, din Ferentari, iar noi, bastinasii vietnamezi, trebuia sa o aparam. Increzatori in fortele noastre am atacat frontal. Cand am constatat ca ii subestimasem, mai ales din punct de vedere al varstei, era prea tarziu. Fuseseram inconjurati. Nu vreau sa imi amintesc cum isi tratau prizonierii americanii astia imputiti! Mama lor de homosexuali, lipsiti de scrupule!
Pierdusem o batalie. Nu insa si razboiul. Eu nu renunt niciodata. Am mers si a doua zi. Spre marele lor noroc plecasera. Altfel eram hotarat sa repet scena. Deci pana la urma victoria a fost a noastra.

[valh]

Victoria fost a noastra?Stateam si cugetam,eram in dubiu ,pierdusem o gramada din baietii nosti,o gramada din munitie a fost risipita (toti pempersii au fost epuizati ,folosisem chiar si din cei noi.),intr-adevar cucerisem un petec de curte……dar pretul era prea mare.In fine ,am sarit sprinten in picioare ,m-am intins gemand cu greu ,oasele mele erau traumatizate dupa experientele zilnice capatate odata cu fiecare metru de catarare. Executasem deja cinci metri ,un metru pe zi si aveam de gand ca in concediul asta sa ajung la 10 metri. E un vis ,dar sunt convins ca voi reusi.
Ziua a sasea.
Un abur de ceai de India imi veni la nas ,eram inca somnoros, invelit in sacul meu de dormit. Verginica ,femeie de la tara ,se sculase cu noaptea in cap si incepuse sa deretice deja prin cort. Spalase Ceainicul Invizibil (bijuteria mea de prêt cu care reusisem sa incui toti cutezatorii care avusesera nesabuinta sa ma infrunte) si trantise in el o mana de iarba verde pe care cu mandrie o botezase “ Ceai Indian” mestecand in el cu un lemn asteptand ca celuloza sa se descompuna sub actiunea apei fierbinti. Stiam asta de la scoala ,a fost dealtfel si motivul pentru care refuzasem religia eu deja stiind din ce este compusa iarba .Eram fericit ,gandeam……uite dom’le ce frumoasa e natura asta ,ce pasaroi ciricaie ,ce roua diafana …ce dracu faci fa fomeie ,nu vezi ca s-a blocat fermoarul la sac si nu mai pot sa ies?
In sfarsit sunt pe cale sa realizez performanta de a strabate cel de-al saselea metru. Acum stau intr-o vagauna si scriu ,am facut o mica tabara intre metru cinci si sase,cam pe la mijloc. Aici e mai frig ,se simte deja racoarea inaltimilor ,am deja ochelari antiUV,special adusi dan America ….sunt fericit ,in curand ating absolutul,voi verifica daca exista sau nu Dumnezeu ,voi ajunge in al noualea cer.
Ce dracu ‘ se intampla..acum cand scriu ceva ma bate la cap ,initial am crezut ca am vreo idée ,ca am convulsii cerebrale ,dar m-am convins repede ca era ceva real. Ceva chiar ma batea in cap,o ………….merdeeeeee,nu pot sa cred ,era o veveritza care spargea o nuca in capul meu, ce dracu s-a intamplat? Mi-am revenit repede ,gresisem versantul si escaladasem un copac!Eram de fapt intr-o scorbura.