Oglinda

[Arwen]

In timp ce valurile se izbeau cu o oarece furie ostentativa de malul infierbantat de soare, el privea pierdut in zare... Gandurile i se incrucishau in minte precum un pienjenish, blocandu-i toate perspectivele catre gasirea unei solutzii. Oare ce urma? Nici el nu shtia sigur, deshi datele problemei nu i se aratau a fi prea prietenoase. Se gandi ca ar fi mai bine sa faca inca o baie, caci soarele era prea aprig, ardea cu prea multa cruzime ideile de care oricum ducea lipsa.
Pashi timid catre apa, apoi treptat, pana cand apa ii ajungea pana la brau. Privea cu nesatz fundul plin cu cochilii de scoici, privea prin limpezimea de necontestat a marii... transparentza, claritate, luciditate... cate lipsuri!!! Algele verzi shi aspre ii mangaiau pulpele ferme, masculine formand mici umbre... Urmari cu ochii una dintre ele pana cand aceasta ajunse aproape in dreptul unei pietre imense de langa dig. Pashi incet catre ea, atat de incet incat parca nu vroia nicidecum sa tulbure perfectziunea unui concept exagerat de impecabil. Ajunse langa piatra mare shi galbena, cu coltzuri ascutzite shi neregulate. Privi cu uimire fundul, caci zarise o scoica imensa, elipsoidala care ii tenta simtzul tactil, iritandu-l de atata curiozitate. Se apleca shi o ridica incet, apoi, plin de interes, parca uitand de perfectziunea acelei ordini marine, se indrepta repede catre mal.
Aproape fara suflu, se asheza pe patura mare shi incinsa de soare shi asheza scoica langa el. Scoase cu din geanta cu grija un briceag Swiss de argint, primit de la tatal sau, pe care era gravat un sfat: "Oglinda sufletului tau sunt ochii". Plin de insufletzire cresta ushor scoica. Aceasta, ca prin farmec se deschise ascultatoare, de parca auzise un flaut magic menit sa expuna tuturor cele mai ascunse ganduri ale unui om. Era mare, frumoasa shi... spre uimirea lui goala. Ceea ce i se paru de-a dreptul fantastic era faptul ca interiorul celor doua partzi erau pavate cu un sidef de un argintiu inchis, semanau cu doua oglizi mici, vechi, una mai stralucitoare ca alta.
Se intinse plin de satisfactzie, privind cu ardoare noua sa descoprire, dar, dintr-o data remarca una dintre oglinzi deschizandu-shi peste masura culoare... apoi shi cealalta. Apropie scoica de el cu precautzie. O deschise mai bine shi se uita la ea de aproape. Ishi zari ochii mari, caprui, atat de perfectzi shi calzi shi parul grizonat. ochii i se mareau shi, la randul lor devenea shi ei doua oglinzi.
Deodata ii aparu in fatza ochilor figura tatalui sau, cu imperfectziunile lui, privindu-l dojenitor... apoi tristele noptzi petrecute de maica-sa, intr-o ashteptare cruda... lacrimile provocate de lipsuri... Apoi, simtzi cum sufletul ii ia foc: o zari pe Florentza shi, in acel moment ishi dori sa dea timpul inapoi mai mult decat orice... dar inima i se incalzi la loc pentru ca manutzlele calde ale Sarei incepura sa-l gadile prietenoase, cautandu-i toate buzunarele dupa bomboane shi dulciuri. Zambi nostalgic... lasa capul pe spate cand ii rasunara in urechi, precum nishte ecouri dulci de primavara, cuvintele ei: "ma-ma", "ta-ta"... Ishi indrepta ochii din nou catre scoica... Dintr-o data privirea i se inegura... era ea... lacrimile ii curgeau oprindu-i-se in cearcanele adanci, sapate de atatea griji... Ore ce cauta ea aici??? O striga, dar nu apuca sa-i rosteasca decat jumatate de nume deoarece o tresarire de orgoliu il impiedica sa-i termine numele... Ea cazu in genunchi. Se simtzi dezorientat shi rastignit... Genunchii ei sangerau, iar palmele sale aspre erau impreunate ca intr-o rugaciune... Nu mai intzelegea nimic... ce insemnau toate astea??? Se ridica plin de furie, in chise scoica shi o arunca in larg, departe de piatra de langa care o luase.
Cazu pe patura shi adormi nervos.
Cand se trezi, se facuse deja seara. Uitase tot. Plin de buna dispozitzie, stranse patura shi o indesa voios in geanta, apoi, punandu-shi sandalele in picioare pashi catre faleza pustie... Pietrele treptelor pareau mai reci decat in celelalte seri... Urca in pas alert shi ajunse la usha casutzei. Obosit, intra inauntru ishi aprinse o tzigare duapa care se intinse in pat shi adormi, fara sa observe ca, intr-un coltz de camera, pe o etajera facuta din corali, era o scoica incredibil de frumoasa, care-l urmase... oglinda sufletului lui...