Imnul

[Arwen]

SilverCyborg privi cu atentzie carcasa metalica prin care iesheau firele... Apoi scoase seringa cu mercur shi incepu` sa-shi faca din nou conexiunile, caci ii ramasesera doar senzorii tactili. Treptat ishi racapata campul vizual shi cel auditiv. Indepartand ushor legaturile scurtcircuitate, scoase epiderma artificiala shi-shi inchise carcasa... mercurul inca mai mustea, iar chestia asta il intriga deoarece nu reushea sa asocieze conceptul de imobilitate cu starea de reparatzie totala care-l tzinea in loc de ceva vreme...
In cateva ore avea sa ajunga la baza shi sa predea raportul facut in zona 1. Statea drept cu picioarele departate shi bratzele puternice pe langa corp... scana imprejurimile, ruinele cladirilor, incercand sa proceseze schema constructziilor bizare provenind dintr-o era atat de indepartata... apoi, cautand in baza sa de date descoperi lipsurile... lipsurile... dintrodata un semnal sonor il anuntza ca scannerul detectase o forma elfa la NVV, in sectorul 2, la 175 de grade de pozitzia sa initziala. Fara sa mai ashtepte ca mercurul sa-shi termine treaba, porni catre zona indicata... Alertele deveneau din ce in ce mai dese, pe masura ce se apropia. Duse bratzul puternik la coapsa shi-shi scoase Laser-Eagle-ul, tzintind precis prin luneta acestuia faptura.
-In numele Imperatorului, opreshte-te!!! Umbra se indeparta lent. Actziona rapid turboskate-ul shi porni pe urmele fugarului. Il ajunse rapid, doborandu-l cu brutalitate (foarte necaracteristic... din ce shtiu eu ).
-Parola de identificare!!!
-Arwen!!! Raspunse un glas subtzirel...
-Parola incorecta! Suntetzi arestat in numele Imperatorului!!
-Nu, te rog... stai sa-tzi explik...
-Excelentza Sa, DarkGondor a ordonat ca toate formele de viatza care se impotrivesc vointzei Sale sa fie transporate de urgentza in Fortul Warp 709.
Apoi, ridicand faptura firava shi ashezand-o in bratzele sale solide porni pe coordonatele specificate de dispecerat.
Pashea greoi, ascultand zgomotul iritant al scannerului... corpul i se topea sub povara trupului ei fierbinte shi moale. Ea incepu sa cante cu vocea firava shi ushoara ca o briza a marii. Brusc un val de caldura ii strapunse circuitele, ingreunandu-i mishcarile sigure shi dure. O scapa pe jos, apoi se prabushi in intuneric.
Syfletul ei statuse in loc pentru o vreme, neindraznind sa se ridice, zacand langa el. Dupa un timp se ridica timid, pashind ushor pe langa trupul neinsufletzit. Se asheza in dreptul lui shi, luandu-i capul in poala sa, ridica fruntea catre cele 3 luni perfect rotunde... lacrimile i se prelingeau pe chipul fin, straveziu, cazand pe carcasa lui fara zgomot... Ii mangaie chipul lipsit de expresie, apoi scoase de la san un bulgare transparent. Lasand barbia in jos, ishi duse mainile impreunate in dreptul chipului cald, apoi catre piept, coborandu-le ushor catre el, plimbandu-le deasupra lui in cercuri concentrice. Vlaguita, il cuprinse shi-l stranse, alaturandu-shi trupul de al lui, incalzindu-l, apoi se ridica shi disparu ca o holograma.
Deschise ochii shi incerca sa se ridice cu bunashtiintza ca scurtcircuitele ii vor provoca dificultatzi. Se ashtepta sa fie trecut la utilizatori casnici pentru acest eshec. Brusc, realiza ca are o stare ciudata, iar baza de date ii raporta "surprindere". Se ridica incet fara sa-shi dea seama ca legaturile sale erau in perfecta stare de functzionare. Acumulatorii ii afishau reincarcare totala. Ishi pivi bratzele, apoi trupul... Carcasa disparuse cu desavarshire. Purta un strai argintat, cu insemne ciudate pe care nu reushea sa le descifreze... Primise ceva insemnat care-i schimbase ratzionamentul... Ba mai mult de atat, baza sa de date ii raporat cuvinte ciudate, din dialecte vechi pe care, spre surprinderea sa, nu le intzelegea dar le simtzea...
Privi in jur, cautand o explikatzie... "SilverCyborg, raporteaza la baza!", "Aragorn...., Mylord of Gondor...",... dar shirul vocilor care i se perindau fu intrerupt de o sclipire ciudata... Se duse intracolo shi, intr-o piatra rotunda, transparenta... gasi oglindit chipul ei... Privi nedumerit, nefiind capabil sa-shi dea seama ce anume il cuprinsese in momentul acela. "Mylord... DarkGondor va someaza sa va predatzi...", "Raporteaza imediat la baza!!!"...privi din nou chipul cald, duios... Trebuia s-o gaseasca... shtia sigur ca avea sa-l lamureasca ce se intamplase.
-Da! Ishi spuse... O voi gasi... Shi porni mirat de vorbele de care nu se shtiuse niciodata capabil a le rosti... O voi gasi!!!

[Arwen]

Episodul 2


Statea in mijlocul incaperii, cu bratzele pe langa corp shi barbia cazuta in piept... de atata efort se prebushi precum o esharfa de matase argintie, cu fruntea-i pe pardoseala rece shi privirile pierdute.
In jurul ei se intindea o sala imensa cu trilitoni din cristal de cuartz, infricoshator de inaltzi... catushele din mithryl, pe care nu mai shtia sa-l controleze, ii rodeau incheieturile, dar, nu mai simtzea durerea, nimik nu mai reushea s-o lege de realitatea razboiului shi a rezistentzei ei.... Ceea ce vazuse shi simtzise era devastator... Nu putea intzelege schimbarea, mai mult nu putea sa conceapa aceasta transformare din uman in mashina... Era oare posibil ca toate memoriile sa poata fi implantate printr-un microcip care avea menirea sa schimbe trecutul cuiva? Privi tremuranda bratzara rece care-i inconjura mana subtzire, delikata... Indiferent cat se chinuia, nu reushea sa intzeleaga suplinirea inteligentzei, a profunzimii umane cu tehnologia impusa de DarkGondor... sau cel putzin nu i se parea drept... Firul gandurilor ii fu intrerupt de zgomotul metalik al ushii... O lumina puternika patrunse in incapere, o lumina rece in care se profila o umbra imensa shi neagra... "DarkGondor!!!"
-Mylady of Gondor... cred ca m-atzi cam neglijat in ultima vreme... Dar nu asta ar fi important... Am impresia ca atzi calatorit din nou. Oare de unde gasitzi atata energie s-o facetzi? Expertzii mei nu reushesc nici in ultimul moment sa depisteze sursa dvs. de energie. Indiferent cat va descarcam, tot reushitzi sa facetzi acele blestemate schimbari in structurile bine stabilite de noi, conform noului cod legislativ. Nu incetatzi a ma uimi pe zi ce trece, doamna.
Plecand privirea in jos, ea stranse pumnishorii mici pana cand unghiile ii patrunsera in carnea palmelor.
-Excelentza Voastra nu este mai prejos ca mine! Savantzii dvs. inventeaza pe zi ce trece cate o noua metoda de a eclipsa orice intentzie psihica, independenta de microcipuri...
-Dar, doamna, este vorba de evolutzie shi, ca in cazul oricarui lucru cu o finalitate buna, este nevoie sa facem sacrificii... Shi daca asta a insemnat ca sotzul dvs sa fie primul, atunci asha a fost!
Arwen se intoarse cu spatele in timp ce DarkGondor incepuse sa rada.
-Cata copilarie, doamna!!! Oare fortza dvs psihica nu este afectata de aceasta lipsa de... cum sa-i spun... maturitate? O cuprinse cu fortza, imobilizandu-i mainile intr-ale sale...
-Doamna, v-atzi ranit! Atata suferintza aproape ca ma impresioneaza.
Arwen se scarbi pana in cele mai ascunse coltzuri ale fiintzei ei. Bratzele lui negre erau alcatuite dintr-un aliaj total necunoscut ei... Fortza ei nu le mai putea desface, asha ca se vazu silita sa indure cu demnitate mai departe. Se gandea la el, la sotzul ei... Era atat de departe, dar atat de aproape... Poate maine... cand cele trei luni vor fi din nou alaturi de ea va reushi sa i se alature... sa-i explice... Sau poate era prea devreme...
DarkGondor o arunca pe aceeashi pardoseala rece, se intoarse shi pleka grabit. Privi in urma lui pierduta, cu sufletul sfashiat... Un lucru era cert: o va gasi. Shi-shi va aminti shi o va iubi asha cum a fost la sfarshitul primei calatorii... Asha cum el o ashteptase pe ea, asha il va ashtepta shi ea pe el... caci urma o a doua calatorie...

[animalu]

Nul.

[edited by Masi by request]

[animalu]

Nul.

[edited by Masi by request]

[Arwen]

...Moartea i se parea ceva prea concret pentru a se putea conforma atat de ushor cu ideea de a ceda... Corpul strain de orice fire, dar totushi purtator de viatza.... Lacul, campia... dealurile... Umbra... briza ushoara ii flutura prin plete... cascada magica a fiintzei ii racorea spiritul... dans haotic, dans ritual... invocare... mainile i se ridicau incet shi simetric, lateral, inchise ochii shi, cu buzele intredeschise incerca noua senzatzie pe care psihicul i-o oferea in acele momente... briza... briza ii flutura prin pletele sale intunecate... ridica lin barbia, tzinand in continuare ochii inchishi... carne... macra.... plina de viatza... de senzatzii... dar carne...
In noaptea adanca impusa totul devenea intunecos shi umed.... aroma sangelui persista insetand-o de viatza shi ratziune.... simtzea haoticul Alizeu din MiddleEarth in stomac shi in plamani... era cuprinsa de el... o ridica incet, incet, treptat deasupra firii... deasupra realitatzii Abominatziei... Mai sus... Mainile i se impreunara la piept, lent dar sigur, iar palmele nu-i mai asudara ca altadata... Alizeul i le mangaia...ii mangaia degetele shi incheieturile...Departa mainile ushor shi realiza plina de surprindere ca Alizeul era tot acolo... Racoarea apei ii cuprinse fruntea. Deschise ochii shi o sclipire ciudata se regasea in privirea sa atat de trista in ultima vreme... "Abominatzie!!!!".... blasfemie....
Focul privirii deveni ratziune, simtzirea se perdu in urma gandirii perfect logice...Pamantul strabun.... deschise palmele permitzandu-i lui Alizeu sa imprashtie cele cateva grauntze de pamant....
Stranse pumnii plina de vointza shi putere... "Aragorn, mylord!!!"
Control... simtzea carnea ca incepe sa sangereze.... incepe sa slabeasca... Incepu sa cante cu mainile rugande in dreptul sanilor albi shi smeritzi... Slabea, da... din ce in ce mai mult!!!
-Indrazneshi?????? Acum va trebui sa mori!!!
Dar Alizeu era cu ea.... sufla tzarana MiddleEarth-ului peste sangele curgand... focul privirii adanci dar atat de reci topea Abominatzia... o risipea... "Putere.... putere.... Vreau.... vointza mea!!!! este vointza mea!!!"
-Este vointza mea!!!!! Este vointza mea!!!!
Shi imnul ei se ridica in incaperea intunecata acoperind Abominatzia....
-Ai indraznit.... Lady Arwen.... dar, oh, este o indrazneala mult prea mare!!!....mult prea mare.... mult prea mare.....
ecoul pierdut al vocii celui care nu exista devenea din ce in ce mai slab...
-Am invins Mylord Aragorn....
Dar shi vocea se pierdea incet in incaperea intunecata shi rece...
Coloanele inalte din cuartz ii strajuiau fiintza... privi in jos la roba ce zacea pe pardoseala... "Alizeu.... du-o departe...."

[Arwen]

...Se ridica falnic si isi privi din nou mainile: in palma sa mare, puternica era un cristal micut si taios care-i spinteca pielea. Privi cu atentie cum lacrimile pietrei deveneau diamante taioase si reci in palmele sale (, atatea palme date gratuit).
Porni incotro il indrepta ratiunea cu pasi lenti, dar siguri si apasati. Se afla in mijlocul unei strazi intunecate, inconjurat de bolovani imensi. Privi catre cer si remarca cele trei luni care-i luminau calea in tot acest timp inegurat.
-Mylord!!!
Intoarse privirea catre susurul bland ce-i trecuse pe langa ureche, fara a fi capabil sa detecteze vreo forma de viata. "Mylord?? Asa mi-a spus EA!!!"
-Mylord? Sunt eu, Alizeu...
-Alizeu?
-Da, Mylord. Si duc cu mine povara decaderii, o duc departe, din porunca iubitei mele stapane. Trebuie s-o gasesti. Te asteapta de trei secole, te calauzeste si te plange.
-Cine este stapana ta, Alizeu?
-Nu-ti pot spune, Mylord. Asta va trebui sa afli singur. Misiunea mea este sa pastrez Lacatul Abominatiei, sa-l port cu mine catre eternitate.
-Stai! Ramai pe loc! Tu cine esti?
-Urmeaza calea Ratiunii, Mylord, si vei stii tot. In puterea ta va fi Cunoasterea. Ea te va ajuta... Acum te las, trebuie sa cutreier...
Ramase tintuit locului, intrigat si mirat de cuvintele fara de inteles ale acestei entitati nevazute. Nu-l ajutase cu nimic, asadar de ce l-ar asculta? De ce sa urmeze calea care i-a fost aratata? Dar o voce interioara il indemna sa plece intracolo, spre capatul firii.
Mergea catre nicaieri, cu capul plecat. Dintr-o data, in stanga sa remarca un intrand. Deasupra erau gravate adanc si vechi in piatra neagra cuvinte necunoscute "ISTYA. SEERE. NOLWE". Le mai auzise candva, dar pareau indepartate ca niste ecouri pierdute in granitele veacurilor. Se apleca si intra in hruba intunecata. Mergea pe un coridor ingust si nu foarte inalt, din piatra neagra mirosind a pucioasa, coridor ce parea ca nu se mai termina. Drumul i se ingusta punandu-l in dificultate datorita staturii sale. Dintr-o data zari o raza de lumina galbena. Se indrepta grabit intr-acolo, luminita devenind din ce in ce mai puternica. Ajunse la capat si intra intr-o sala imensa, sapata in munte de piatra neagra, cu torte ce-o imprejmuiau simetric, imrastiind o lumina galbena si calda. coloane inalte strajuite de architrave impletite si trilitoni aruncati nepasator la cativa pasi de bazele sub forma de picioare imense de dragoni. Lateral, in ambele parti erau doua arcade ciobite ce oglindeau doua altare acoperite de doua mantii din catifea grea, albastra.
Se apropie de altarul din dreapta sa, privind arcada si pe masura ce se apropia numele si chipul deveneau tot mai clare: "Arwen". Scoase uimit piatra de la piept si privi chipul pierdut si identic cu cel ce-l privea acum de pe piatra rece. Simti o gheara cum ii strange sufletul. Apoi privi altarul cu catifeaua albastra pe care se aflau trei lucruri fara de pret: un arc cu o tolba de sageti, o sabie veche, ruginita si o roba aruncata in dezordine. Le atinse pe primele doua. Un suvoi de caldura ii cuprinse fiinta, umplandu-l de lumina si credinta. Deodata, se auzi un fosnet...

[animalu]

Nul.

[edited by Masi by request]

[Arwen]

Pe stanca inalta de cuart negru, se ghemuise zgribulita la marginea rapei, cu gandul la trupul falnic care zacea in fata altarului acoprit de catifeaua de un albastru la fel de pur ca sufletul lui...
Albastru la fel ca marea celor trei luni infidele... Albastru ca Alizeu cel tradator... fara vointa lui...
Albastru precum eternitatea spre care se indrepta ea...
Nu mai zburase niciodata decat cu gandul, cu spiritul... ca sa-i fie calauza... Dar acum era prea tarziu...
Abominatia sfarsise acest fir epic, cu o doza destul de mare de egoism, iar foile albastre ce zaceau inaintea ei erau atat de goale si neprietenoase...
Se avanta in golul absolut, cu bratele intinse intr-o parte si-n alta... Zbura, in sfarsit...
Zbura catre gloria ce-i fusese promisa, departe de capcanele ce-i fusesera intinse, ce i se pareau atat de predictibile...
Pe stanca neagra de cuart, in urma existentei sale ramasese o piatra plangatoare... ce plangea cu diamante mici si taioase...