| Tenebrae: Sum Solus No matter how fast light travels, it finds the darkness has always got there first, and is waiting for it.
- Reaper Man, Terry Pratchett
Totul e intuneric. Intuneric absolut. Am deschis ochii dar nu vad numic. E liniste si intuneric si singurul sunet ce se aude este inima batandu-mi. Ar fii trebuit sa-mi fie frica insa nu simt nimic... inima imi bate lent... imi inchid ochii... imi imaginez... fiecare bataie a inimii devine din ce in ce mai tare, ca un tunet. Tuna. Un fulger taie norii negrii ai Haosului. O picatura. O singura picatura imi loveste fata scurgandu-se pe obrzul drept... o gust si pentru o clipa ma simt iarasi copil si parca toate grijile au disparut, sunt liber! .... e din nou intuneric si din nou tuna, ploua... ploua cu picaturi de soare, dar undeva departe in fata mea si e atat de frumos, privesc picaturile de lumina ce cad la nesfarsit. O singura picatura, doar una a cazut la picioarele mele... e atat de luminoasa si imi pot vedea chipul in ea... sunt... sunt singur... si o lacrima imi cade pe picatura, spargand-o in mici bucatele. Am treasarit si m-am grabit sa o adun si sa o fac la loc.... le tin in palma... ce greu strabate lumina intunericul. Le strang in pumn si imi inchid ochii... te simt, iti simt caldura... luna atarna stramb undeva deasupra mea... luna... e de fapt medalionul ce iti atarna la gat... e asa de luminoasa... iar tu radiezi caldura... sunt asa de fericit! As vrea sa iti spun cat de fericit sunt ca esti aici dar nu am voce, vorbele mele sunt liniste in Eternitate. Deschid palma si vad un inel in locul ramasitelor picaturii... un inel. Ce bine, lumina lui ti-a atras atentia... imi zambesti si simt cum ma inalt... pot zbura! Cu palma intinsa catre tine ti-l ofer.. il iei, imi zambesti.. nu exista bucurie mai mare pentru mine... zambetul tau creaza lumina, incep sa vad varfurile si o briza calda imi trece prin par. Imi zambesti si tii inelul aproape de buze, ochii tai ma ard... dar.... incepi sa te departezi! NU! De ce? Te apuc de brat dar esti mai rece ca gheata... iti dau drumul, simt golul de sub mine, imi simt aripile descompunandu-se... de ce pleci?.....
In departare inca mai ploua cu luminite, inima nu o mai aud, e liniste iarasi si parca e si frig. As fi vrut sa fiu o lacrima, sa ma nasc in ochii tai, sa traiesc pe obrajii tai si sa mor pe buzele tale... Ploaia s-a oprit, ma ghemuiesc si inchid ochii, totul e intuneric...
|