Poesis

[Arwen]

Mi-e dor, atat de dor, imi e albastru,
Mi-e dor, sunt parca atat de-absenta,
Mi-e parca lehamite si mi-este dezastru
Mi-e liniste istovitoare, iminenta.

Mi-e nechef si mi-este pustiu,
Habar n-aveam pana acum ce-i dor,
Apuc stiloul sa iti scriu,
Dar cum sa-ti spun ca te ador?!

Mi-e dor, atat de dor, de azuriu,
Nu plang, nu mai am lacrimi s-o fac,
Ba mi-este pe la colturi cenusiu,
Si-n par mi-e verde, verde de brotac.

Mi-e viata un pastel numai cu tine,
Adu-mi iarasi blande, dulci culori,
Cand da fiinta toata sa se-nchine
In fata simplitatii unei flori.

[Arwen]

"Stai ingandurat pe scaun, in mijlocul odaii
de vreo trei ore si ceva
Si m-am saturat sa te vad asa, pierdut.
Hai spune-mi, muritorule ce s-a intamplat, ce te framanta?"
"Mi-e foame... foame de tine! Si ce foame nebuna!
Mi-a cuprins fiecare picatura de sange,
Prin maduva si oase-mi trece si-apoi, in unghile-mi
murdare se reflecta... murdare de cerneala."
"De mine?! Ma faci sa rad!"
"Iar tu ma faci sa plang! Mai vezi pe cineva in
jurul meu?!
Te chem in gandul meu cu disperare, iar tu nu faci
decat s-apari si sa glumesti pe seama mea...
Priveste aceste foi, gramezi de foi mai bine spus,
Sunt martore la suferinta mea!
Mi-e dor de-acele slove ce scriam, de-acele versuri
ce "cantau"
In mii si mii de suflete, in mii si mii de
suflete...
Ce ma inaltau spre cer si raiul, imi aratau.
Mi-e dor de tine, inspiratie! De ce ma lasi sa
mor?!"
"Uite-te la tine... vorbesti cu inspiratia si spui
ca n-o gasesti.
Naiv mai esti!"

[Praetorian]

Noapte albastra, noapte frumoasa,
Noapte de vis in viata noastra.
Sarutul dulce pe trupul meu,
Imi da fiori si uit tot ce-i rau.

Tu esti iubita mea pentru o viata,
In tine-mi pun dorinta si speranta.
Cu tine am placerea si iubirea,
M-ai invatat ce-i fericirea.

Ti-am daruit iubire si credinta,
Eu iti indeplinesc orice dorinta.
Inima-mi bate numai pentru tine,
Oriunde-as fi tu esti cu mine.

Iubita mea sa nu te joci cu mine,
Sa nu faci prada din a mea iubire.
Nu vreau sa-mi vezi dispretul, supararea,
Mai bine alunga-mi supararea.

[Arwen]

Daca maine,
sufletul meu va fi chemat acasa,
va pleca impacat,
Si-a gasit iubirea
Impartasita, sub toate formele ei:
de Dumnezeu, de parinti,
De copil, de parinte,
De oameni, de viata si
De sine.
Am avut tot...
Mai mult decat am visat vreodata
Ca poate avea ca pamantean,
Mai mult decat as fi meritat,
Sau credeam sa existe.

Daca maine,
Trupul meu va refuza sa se mai ridice,
Ii multumesc, mi-a slujit cu credinta,
L-am istovit cu atata traire,
Cu-atata intensitate,
Cu pofta mea nesatioasa de viata.
Prea multa fericire
E la fel de istovitoare
Ca prea putina.

Daca maine,
Ma vei striga si nu voi ma rasari
Cu un zambet, in fata ta,
Daca degetele mele nu vor mai cauta
Clapele pianului, pe pielea ta,
Sa stii ca plec fericita,
Am avut tot...
Ceea ce orice om cauta
O viata intreaga,
Si-atat de putini gasesc:
Iubirea cu doua aripi.
Iti las tie toata poezia
Si muzica lumii,
Ma iarta, insa, amintirile
Trebuie sa le iau...
Voi veni in visele tale,
Sa ne jucam, sa facem nebunii,
Sa dansam, sa ne imbatam
Iarasi de fericire.
De unde stiu ca vei bea vin rosu,
de acum,pentru mine?
Multumesc pentru aripa,
Si pentru toate lectiile de zbor.

Daca maine,
Fiule, nu vei primi zambetul meu inapoi,
Sa nu te simti parasit.
Tu stii bine ca nu te parasesc,
Ca nu vei fi niciodata singur,
Ca iti voi saruta tampla in vis,
Ca-ti voi netezi cutele fruntii
Cu buzele.
Privindu-te, imi spun fericita
Si cu binemeritata mandrie:
N-am trait degeaba!
Sunt binecuvantata sa am
Un copil ca tine.
Sa nu te superi ca plec,
fara sa-mi iau ramas bun,
Ma asteptau de prea multa vreme,
Bunicii tai, la masa tacerii.

Daca maine,
In zori, o pasare alba,
Isi va fi cantat ultimul tril
Cu aripule larg desfacute,
Sa nu va intristati peste masura,
M-am dus doar sa-i multumesc
Lui Dumnezeu pentru toate aceste daruri.

[Arwen]

Noaptea imi pisca varfurile degetelor
Iar candela e ingropata in ceata
La fel si focul vesel din camin...
Am inghetat de tot,
Poate am uitat aerul conditionat deschis
Si ai racit.

[UndertakeR]

Si se coboara-ncet pe asternut,
O aminitire... Am crezut,
Doar pentru-o clipa, un minut,
Ca ma asteapta ca-n trecut.

Si am fugit, si am pierdut,
Iar ceea ce odata am avut,
Doar doua lacrimi as fi vrut,
Un mare zambet si un mic sarut..


Arwen: (Sindarin)
O lith naur echuiathar aen,
Calad od duath thuiatha;
Adamminen i vagol vreithannen,
Pen-thol ad echannen i aran.

[Arwen]

Iubirea unui copil este o soapta de vant
Din adancul sufletului neauzita
Totusi daca ai sa te surprinzi ascultand
Ai sa auzi foarte clar inima soptita.

Glasurile lor nu se aud prea bine
Si totusi poti sa le auzi clinchetul
Tati, vii sa te joci putin cu mine ?
Mami, poti sa-mi legi acum siretul ?

In multe feluri vei afla din vorba lor
Ca s-au schimbat, crescand in iubire
Tata, am castigat..am aratat-o tuturor!
Mama, azi ma grabesc la intalnire !

Tata, am nevoie de bani, ma crezi?
Azi am cunoscut o fata minunata
Mama, am cunoscut un baiat astazi
Si mi-a placut tare, sunt tulburata!

Tata, am sa-ti spun ceva important
Cred ca ea este aleasa mea pe vecie.
Mama, stii el azi m-a cerut de sotie
Crezi ca-l vei iubi ca un fiu adevarat?

Tata, am sa-ti spun o noutate mare
E baiat...Stii ca mi-a fost cam teama?
Mama, mi-e frica un pic de schimbare
Insa sunt atat de fericita: voi fi mama!

Iubirea unui copil este o soapta de vant
Din adancul sufletului neauzita
Totusi daca ai sa te surprinzi ascultand
Ai sa auzi foarte clar inima soptita.

Glasurile lor nu se aud prea bine
Si totusi poti sa le auzi clinchetul
Bunicule, vii sa te joci putin cu mine ?
Bunico, poti sa-mi legi acum siretul ?

Later edit:

Undertaker }{

Pan i valt law thilia,
Law pain i reviar mistar aen;
Iaur i vell law thinnatha,
Law thynd dyfn na-niss rathar aen.

[Kadmon]

" "Am izbutit in toate. Iata secretul:
"Alegand si culegand
Nimic, Nimic si cu Nimic." "
Asa l-am auzit pe el graind in vis.
Si-am inteles fara-a putea pricepe.Eu.

Nemiscat stau.
Cu alese jocuri mintea-mi ispitesc,
si gandurile mi le prind in plasa de cuvinte.
Le-aleg, le-ascut, si-apoi ucid tacerea.
Cum ? Fara sa clipesc.

Noptile-mi ravasesc privirea,
chipuri stravezii asteapta sa-mi cobor pleoapele
ca sa ma poata bantui in voie,
durere muta-i amintirea celor ce nu au fost sa fie.

Sa dormi ? Poate.
Si daca lumea toata
nu-i decat visul Celui ce n-a dormit vreodata ?
Caci cum altcum putea-vom intelege
fapte si oameni ce tin de nici o lege ?

[UndertakeR]

Vrei sa incerci,
Sa treci,
Peste tot ce nu-ntelegi,
Mai departe sa mergi,
Visul sa-l alergi.

Sa nu fii un robot,
Un idiot,
Si-n tot ceea ce crezi,
Sa nu vezi,
Decat ceea ce-ti doresti sa vezi.

Permite-ti sa fii orb,
Intr-o lume oarba.
Snoaba, lipsita de o boaba
De omenie. Astfel doar tie,
Bine sa-ti fie.

Si pe unde calci,
Sa faci,
Asa cum doar tu vrei,
Sa nu dai nimic,
Ci doar sa iei.

[Praetorian]

Ai Adunat Tot Verdele Campiei,
In Ochii Tai.
Ai Furat Tot Verdele Padurii,
Cu Privirea Ta.
Si Daca Verdele Campului,
A Devenit Alb,
Si Daca Frunzele Padurii,
S-au Ruginit Si Cad,
Mie Nu-mi Pasa !
Smaraldul Ochilor Tai,
E Mai Verde Decat Tot Verdele Din Lume.

[Arwen]

Iti place cand te doare
sau cand simti mai mult decat poti duce?
Sa-mi amintesti sa ma doara si pe mine,
caci stiu ca-ti place sa te doara.

Dupa ce-am murit, ti-a si trecut.
Si ma enerveaza la culme,
pentru ca moartea mea
ti-a fost lobotomie.

[Arwen]

Te-ai gandit vreodata,
ganduri ceva mai consistente...
decat hartia creponata?
Ai contopit in tine,
iubiri, amar, venin, orgolii si uri,
sa simti pe limba veninul
unei grotesti picturi,
pe care-o vezi intr-o oglinda,
incepand de la tine insuti,
pana la ultima grinda
a celei mai neinsemnate fapturi?

Bufon al lumii proiectate
de tine, tot in tine,
te crezi tu oare
vreo Mafalda, galanta,
isteata si in stele cititoare,
ca sa ghicesti al omului soroc?

Dar deh... nu pot sa neg,
C-ador al eului intreg
ce-l regasesc in aroganta ta...
Cu timpul poate, am sa inteleg
acea proiectie pe care-o vezi
in tine doar, caci restul lumii
Ii pustiu de ea...

[nch]

Privesc la mine cu plăcere
În oglindă
Şi încă mai am o amintire
Despre soare,

Despre lucrul de apropiere,
Despre căldură,
Despre înţelegere.

Atunci când lucrurile disparate
Unite, formează o unitate,
Îmi vine-n minte gradul de împrăştiere.
Gornistul sună adunarea (îl rog)
Şi sună…

Lucrurile se ordonează.
Nu opriţi mişcarea spre soare,
Vă ordon!
Lăsaţi muniţia, gamelele, lopeţile,
Lăsaţi tot,
Simplificaţi schemele tactice,
Veniţi goi!
Să mergem în curu’ gol spre soare !

La minus o sută de metri sub suprafaţa fierbinte,
Pe soare, s-a descoperit oxigen !
Cine are curaj, să meargă primul!

[nch]

Tocmai îmi aruncam ochii
Pe taraba cu cărţi
Priveam aşa, pe deasupra,
Citeam titlurile.

Când deodată, hop – ţop!
Săr peste taraba cu cărţi,
Şi o rup la fugă spre piaţă.
Aici, piaţa era plină ochi,
Şi toate lucrurile pe gustul meu

[nch]

Despre caracterul anticipativ
Al cuvântului concentrat
Adun dovezi.

Există bănuieli că bunii
Au pus în el ceva curat.
Încă puţin şi, îmi apropii tehnica
Despre ploaia de aur şi molii.

Se fac ajustări,
Se strâng şuruburi,
Se curăţă praful.

Mi s-au dat mai multe cuvinte
De peste tot
Pe care le-am păstrat la rece
Pentru drumul pe jos.
Doar ştiţi, electricitatea
Se manifestă în mai multe feluri.

[nch]

Am revenit
La amprenta policelui
Asemenea liniilor
Concentrice şi paralele
Dintr-o apă limpede şi plată
În urma unui scuipat
De pe pod.

[nch]

Nu-mi mai recunosc scrisul!
Din inerţie, urc.
Mi-am schimbat caligrafia.
Acum scriu în sus.

Am prins în cleşte luminos
Umbra într-un vis,
Umbra lucrurilor
Unde, făceam parte dintr-un hipertext
În care susţineam rândurile
Şi închideam cercuri;
Am ieşit în paranteză
Să respir.

În faţa blocului,
Printr-un monoclu,
Priveam în cruce
Chiar în centru,
Alternativ, cerul şi pământul,
Drepte, puţin forţat, în echilibru.

Pe o pagină ştearsă
Plantam seminţe.
Trezeam cu boabe de cafea spaţiul
Şi, vedeam că totul în jur
Este plastic şi electric…

Spaţiul există
Iar jocul îmi aparţine,
Un joc ciudat în care totul,
Dar absolut totul,
Are legătură cu mine.

[nch]

Am rupt tăcerea

t … poc!
ă … poc!
c … poc!
e … poc!
r … poc!
e … poc!
a … poc!

Ei bine … să am noroc !
Mi-am schimbat hainele
Şi inelul.

[karas_kl]

Marturisire...

I

Sunt mort!Ce morga anxioasa!
Sunt mort!Ce mult suspina Noaptea ce-n cercuri m-a pierdut!
Sunt mort!ACum Cui oare ii mai pasa?
Sunt mort!De ce te uiti?Ce zambet tamp!



Dar vino sa ma mangai tu vierme de mormant
Dar nu acum caci frigul e fatal
Dar oare vei veni pe omul ce nu sunt?
Dar oare imi raspunzi tu vierme inelar?


II

Un om in negru fals ma mangaie pe fata
Iar eu ma fac ca tac in sumbrul meu sicriu
Caci dansul chiar nu vede a mortilor prefata
Iar eu devin treptat,devin un mort neviu!


Ce scari aniversare pe-a crucilor pustii
Subit m-arunca in groapa ca secole sa treaca
Si eu iti cer sa vii!De ce nu vii?
Incep din vaste colturi mesenii sa petreaca...
--------------------
Editare ulterioară
--------------------
Cosmar
Mihaescu Florin(karas_kl)



E noapte lucida,e noapte divina
Perfecta,sublima apare
Subtila,agila
La vechea chemare

Bolta sangereaza firava creatura
Ce vindeca treptat padurea bolnava
Cand nu se mai distinge-n apa nuanta grava
Ea reapare in vise desprinsa de ura

Suspina copacii,Izvoarele tac
Unul vorbeste,Spre Noapte se apleaca
Ursii pierduti dupa mierea salbatica
Eternul Cadavru apare pe lac

Ideea-i tarzie in noaptea primara
Cadavrul refuza,incepe,termina,omoara
El inca subjuga starea mentala
Paraul se opreste,Trecutul acvatic...Stare normala

Pe fata arida cadavrul schiteaza
A noptii balada in timpul inert
Arbori cu totii umbrele pierd
Arbustii mai tineri,chiar el ii vegheaza

Acum plutesc cadavrele de lemn
N-au urme de Noapte,N-au fost vitale
Un sunet se aude,racnet solemn
E tot creatura,paseste-n uitare

Zorii se inchid,realul apare
Ma uit derutat prin ferestre pavate
Nimeni nu este sa imi arate
Cosmarul revine,in vise dispare.

[soimuletzu]

printre-atatia stropi turbati,
ai norilor fartati gealati,
ne repezim de-acum infiorati
spre prima geana de lumina.....
cu ochii grei, incercanati
aud cum ploaia cant-o doina.


taram udat - stihie nesfarsita,
lumea toata e usor ademenita
la a simti cum este absorbita
de pregatirea armiilor ceresti...
usor, simtirea-mi devine asuprita
de crunta defilare a zeilor calesti.