Frodo

[KDP]

‘In timp ce Frodo se odihnea la umbra racoroasa a stejarului, degetele ii dansau lipicioase pe burta. Nu era durere mai dulce pe aceasta lume ca bolovanul care zacea in stomac, mere dulci si placinta, dulceata de prune si cateva felii uscate de paine, cu atat mai delicioase cu cat le sterpelise chiar de sub nasul lui Sam. Goana de-apoi ii lasase gura uscata, si niciodata dulceata nu-I mai buna decat dupa gustul usor amarui al apei de izvor. Chiar si acum, cand era pe cale sa atipeasca, nu putea sa se gandeasca decat la ulciorul inca pe jumatate plin cu vin acrisor care se rezema printre radacinile noduroase ale stejarului. Vroia sa-l ia, dar nu-I venea sa se ridice si sa-si dezmorteasca picioarele racoros cuibarinte printre frunzis, ascunse de arsita. Pana la urma, lasandu-se prada si stomacului, si somnului, se cufunda intr-un vis adanc despre ulceaua din care nu mai termina de baut si de scos felurite merinde, toate pufoase si inmuiate cate putin in vin. In jurul lui plutea inca parfumul proaspat al bucatelor si in timp ce sforaia, in vis isi imagina cum Pippin si Merry, inca in viata, cantau impreuna unul din cantecele vesele pe care le stiau din copilarie – Merry mereu ragusit si in urma, iar Pippin cu vocea lui pitigaita, dandu-si unul altuia branci printre versuri in timp ce el mai fura niste placinta cu branza dulce.
Chiar daca stancutele terminasera de mult sa adune firimiturile si bucatelele care zacusera prin jurul lui Frodo, el inca continua sa infulece in vis. Soarele apusese de cateva ceasuri dar, printre tulpinile fagilor si sub coroana batranului stejar, raceala noptii patrundea fara sa se faca simtita. Scarpinandu-se la ochi cu mainile murdare de dulceata uscata si pamant, visurile lui Frodo se spulberara cand un urlet de lup il trezi din somn. De trei ori clipi pana isi aduse aminte ca, in ciuda foamei care ii sacaia acum stomacul, dormise aproape jumatate de zi, daca nu chiar mai mult. Vinul era de vina, sau poate visul din care nu vroia sa se trezeasca. Cand se ridica in picioare si-si trase cureaua care ii devenise putin cam larga, zari ulcica cu vin rezemata langa desaga. Cu toate ca era inca buimacit o ridica si dadu pe gat cateva inghitituri, fara sa zareasca umbra cenusie care se apropia tiptil prin spatele lui. Se gandea ce avea sa-i spuna Sam, cum il va mustra cu povestile si proverbele lui despre mesele prea imbelsugate, despre cum daca o tine tot asa n-o sa apuce centenarul. Avea sa se plictiseasca si, in acelasi timp, sa-i fie putin rusine de incalcarea dietei pe care Sam i-o planificase cu atata grija. Dar ura atata de mult salatele si uscaturile pe care le mancase in ultimele zile, care nu-i umpleau nici pe-un sfert stomacul, incat o sa-nteleaga pana si Sam de ce il pacalise sa bata jumatate din sat in cautarea unui leac pentru raceala. Dupa ce facuse in asa fel incat rezervele de radacini si ierburi sa dispara misterios, isi planificase cu migala de unde sa faca rost de toate felurile de mancare care-i lasau gura apa – branza si paine avea sa fure chiar din camara pe care Sam o tinea sub cheie, placintele cele mai delicioase din tot Comitatul de la batrana Brandybuck si vin, dulceata si mere dulci pe care avea sa le gaseasca sigur prin camarile deschise ale Tooks-ilor si Grubbs-ilor.
In timp ce-si numara, printre inghititurile de vin, toate matusile si cumnatele pe care le pacalise in ziua aceea, simti cum margine dura a ucliorului I se sparge in dinti, si capul I se prabuseste sub o greutate apasatoare. De-abia atunci auzi la un deget de ureche maraitul infometat al lupului, care ii sfasia ceafa si-o ridica, cat sa o apuce mai bine si s-o strapunga mai adanc.’

[KDP]

Ceasul isi misca limbile mult prea incet pentru gustul secretarei care, printre desele pauze de cafea si telefoanele logodnicului, astepta cu nerabdare terminarea orelor de program. Deodata, usa sculptata din lemn negru se tranti la perete, si vocea enervata a directorului de imagine si relatii, Andrew Naw Change, o facu aproape sa cada din scaun:
- Cheama-l pe tampitul ala de scenarist! ACUM!
De peretii impecabili, albi ai holului atarnau postere inramate – cateva afise de deschidere al unor spectacole teatrale cu tema ‘Tolkien – The modern Shakespeare’, doua reclame la editiile 8 si 9 AD&D pe tematica ‘Fellowship of the Rings’ si aproape o duzina de coperti, in format A3, cu titluri rasunatoare precum ‘Fellowship of the Rings: The new menace’, ‘Fellowship of the Rings: Dragon Attack’ sau ‘The new adventures of Tom Bombadil & Disney Friends’. Toate imaginile erau semnate de artisti precum Lockwood, Royo sau Howe, lumina puternica care se reflecta in geamurile tablourilor lasand sa se intrevada prea putin din aglomerarea de dragoni si cavaleri ascunsa in spatele literelor stilizate. In timp ce tanarul Thomas Neworder isi facea curaj in lungul hol de asteptare, ignorat ca de atatea ori de frumoasa secretara de dragul careia se angajase in prima instanta, usa neagra se deschise si un zambet fals in spatele caruia se ascundeau trasaturile aspre ale directorului il pofti inauntru. In contrast cu holul de asteptare, peretele de sticla in fata caruia erau asezate biroul scump si fotoliul de piele nu se reflecta in geamul niciunui tablou. Albul era la fel de impecabil, dar mai sobru, insusindu-si tonul ocupat dat de panorama imensului oras portuar.
- Neworder, poti sa-mi spui si mie ce-i ASTA? Naw Change azvarli in bratele tanarului un morman de hartii, prinse dezordonat intr-o mapa. Dupa ce isi aranja rama neagra a ochelarilor, Neworder privi la propriul scenariu cu un zambet care trada neintelegerea lui pentru cele ce se intamplau:
- Dar, acesta este scenariul pe care mi l-ati cerut cu o luna in urma. I l-am
inmanat lui Sofie chiar ieri, am rugat-o sa vi-l dea…
- Zau? Credeam ca ma insel. De fapt, cand am citit primele pagini ale
cretinatatii asteia, eram sigur ca ma insel. Stii, Neworder, pe moment m-am gandit ca oricare ar fi idiotul care a scris porcaria asta, in spatele lui se ascundea un idiot si mai mare care nu-l concediase pana acum. Si.. hehe… mare mi-a fost surpriza cand mi-am dat seama ca acel idiot sunt EU. TI SE PARE CA SUNT IDIOT?!
- Dar… domnule… e exact cum mi l-ati cerut! E realist, e… nou, inovator
si totusi continua Fratia Inelului…
- HA! Inovator? Tampitule! L-ai omorat pe Frodo in primele pagini! Cine dracu crezi tu ca mai are chef sa mai citeasca o poveste fara Frodo?!
- Dar mi-ati spus ca-l vreti realist; toata povestea cu Frodo era atat de neverosimila! Dupa statistici, in evul mediu durata media de viata a persoanelor sub un metru cincizeci cu platfus si supraponderali era de saptesprezece ani! Iar Frodo a ajuns la aproape nouzeci…
Directorul se aseza incet in fotoliu, gata sa izbucneasca, in timp ce se forta sa nu isi smulga parul cu palmele inclestate deasupra tamplelor. Tanarul isi impinse si el pletele crete pe spate si apoi continua, apropiindu-se cu un aer putin speriat:
-Domnule… povestea nu e axata pe Frodo! Centrul de interes sunt… sunt Aragon, elfii, Gandalf, toate personajele marete, filosofia care se ascunde in spatele conceptelor si actiunilor! Iar hobiti sun toti importanti, nu doar Frodo, ci si Sam si toti ceilalti… care acum isi vor continua aventurile! Ati spus ca e nevoie de o schimbare, consider ca asta e schimbarea de care aveam nevoie.
Privind in gol, Naw Change ii raspunse:
-Nu-mi vine sa cred ca l-ai omorat… esti atat de obsedat cu dragoni si printese ca nu poti sa-ti dai seama? Pustii astia nu vor DOAR dragoni, nu vor DOAR cavaleri! Toti retardatii au nevoie de un personaj slab, un… un tip prost, neindemanatic, ca Frodo, care desi n-are nimic special castiga! Ii face si pe ei sa simta ca pot castiga, ca peste noapte din ratatii care sunt ajung eroi. ASTA se vinde! Fara pitic, totul se duce dracul, intelegi asta?!
-Domnule… cu… cu tot respectul, asta se intampla cu Spiderman, sau cu Superman. Dar… lucrurile s-au schimbat de atunci, incercati sa intelegi, universul fantasy e mai mult decat atat. E ceva… fara limite, fara bariere, ceva care oglindeste obsesiile umane prin toate dimensiunile posibile! Nu e vorba doar de dragoni si elfi si orci… sau de Frodo, ci e vorba de a te transpune intr-o lume cu totul noua! Tolkien a facut primul pas, dar consider ca e timpul sa trecem peste asta! Sa reincepem cladirea unei noi lumi, de la zero, fara sa mai continuam mascarada asta de copiat si… si ciopartit munca unui om prea mort ca sa ne frece la cap cu drepturile de autor! Sa-i dam naibii de dragoni si sa oferim publicului ceva cu totul nou si senzational!
Isi duse mana in haina si scoase, dezpaturind-o dintr-o bucata neagra de stofa, o mapa de piele pe care erau gravate initialele lui.
-Asta este munca mea de-o viata… un univers nemaintalnit, original, in care nu exista rau sau bine, o metafora aplicata evului mediu cu elemente de filosofie orientala si occindentala…
-AJUNGE! Rosu la fata, Naw Change ii smulse tanarului mapa si o azvarli pe jos, imprastiind zecile de hartii pe mocheta cenusie.
-Originalitate? Nu exista originalitate! Uita-te la toti tampitii astia! Nu le mai ajunge, n-au timp de originalitate, sunt prea preocupati de razboaie intre… M.. Mardor si Middle Earth, in care prrr.. printesa papucii-masii e salvata de magia alba a dragonului verde-albastru! ASTA scriu toti, asta citesc toti, asta se vinde, asta e fantasy! Acum treci si invie-l pe pitic sau zbori din compania asta!
In timp ce isi aduna hartiile, Neworder se gandea cat de multa placere ii facuse sa-l omoare pe hobit. Se saturase… il vazuse in orice personaj slab, in toti ucenicii care calareau alaturi de vrajitori si in toti printii care reuseau sa sfideze soarta si sa rapuna armate de orci. Peste tot, era nevoie de un piticut ascuns dupa vreun nume care suna tamp, ca sa dea intregii povesti un aer veridic… de parca e mai credibil ca douazeci de troli sa moara ucisi de un singur om daca reusesc inainte sa raneasca un ratat. De ce naiba era nevoie de asta? Si nu, nu se identifica cu Frodo, si nu de asta vroia sa-l omoare. Doar ca il enerva atat de mult… niciodata nu avea puterea sa faca nimic, si cand facea ceva era clar ca lumina zilei ca scriitorul trasese prea mult povestea de par. Ar fi vrut atat de mult sa gaseasca o singura poveste fara personaje slabe care sa le ridice in slavi pe celelalte… o poveste reala, in care puterea si gandirea sa faca loc norocului chior de a gasi armuri fermecate. Niste personaje, nu fantasy ci ale fanteziei…
Termina de adunat paginile la loc in mapa si se indrepta spre hol, nemaiavand curajul sa spuna nimic. In timp ce iesea pe usa, dadu nas in nas cu Sofie. Vru sa o salute, dar ezita si cand isi veni in fire, ea deja incepuse sa enumere telefoanele importante pe care Naw Change le avea de dat. Pleca mai departe, fara sa se uite inapoi, susurandu-i lui Naw Change printre dinti, cat sa nu-l auda: si e hobit, nu pitic…