Golconda

animalu · 05-09-2002, 14:32

Broastele oracaie in grupuri.. plescaituri gemene il urmeaza ca o trena, caci micile fapturi se ascund cand ma miros. Fluturi nocturni si molii se joaca grabite aproape de suprafata apei stapanite de libelule.. fapturi prea simple ca sa reactioneze la esenta mea. Zambesc vag.. pentru mine, caci nu mai exista de multe secole vreo fiinta care sa'mi iubeasca zambetul. Gandul asta ma face sa oftez, un sunet prelung.. oarecum umed, caci plamanii au nevoie de vointa mea pentru un gest atat de sincer.. de simplu al unei fiinte umane. Din nou, simt nevoia sa zambesc.. poate ca ultimele nopti m'au predispus la o autoironie fata de care nu mai simt nimic.. asa am gandit "fiinte umane" - "ei". M'am obisnuit intr'atat cu sunetul potcoavelor pe bolovanii drumului incat fac un efort constient sa le aud.. bocanituri ritmice, masurand timpul.. timpul meu, timpul aici, timpul pe care il mai pot percepe. Ma aplec in fata, si placile de fier de pe umeri isi schimba pozitia, frecandu'se de pielea mea ca de atatea ori in toiul bataliilor. Sa fie asta oare ultima mea batalie ? Batalia cu mine ? Buricele degetelor ating ceva cald.. umed si mirosind sarat.. murgul meu scump.. calul meu galic, ce mi'a baut sangele in urma cu nu mai putin de patru sute de ani.. nu'mi aduc aminte exact cand, amintirile tind sa se estompeze cand seamana prea mult.. macel, fuga, regrupare, macel din nou.. fuga din nou.. imi misc capul in lateral, dezgustat. Un nechezat linistitor ma distrage de la propriile ganduri insa, si il rasplatesc cu o mangaiere scurta. Nu mi'am obisnuit bidiviul cu multe dovezi de afectiune, insa in ultimele doua secole.. probabil ca mi'a fost singurul prieten, gata sa se jertfeasca pe altarul meu insangerat, ridicat de pofte mai presus de fire. Simt Bestia undeva in stomac, un geamat visceral care reprezinta ultima farama de autoconservare pe care o am. Am invins'o la fel de usor ca in toti anii trecuti, golindu'mi mintea si simtindu'mi inima batand rapid.. lasand toata frica si disperarea sa fie exprimate de acel metronom al vietii care face fiintele vii atat de diferite de mine. Plang.. si o descopar cu stupoare. Simt mirosul lacrimilor mele.. cat as fi vrut sa fie unul diferit de cel al Sangelui, dar nu e. Picaturi gemene se preling pe carnea rece a obrajilor, pana cand curbele ariene ale fetei le aduc spre colturile gurii.. le ling grabit, imi gust suferinta. Ma astept infrigurat la o alta senzatie, insa degeaba. Imi place gustul. Il ador.. de fapt, am existat numai pentru el timp de aproape un mileniu.. si cu toate astea, sper cu naivitate. Ma ard ochii, daca ceva rece poate arde.. lacrimile curg liber acum, si limba mea ramane intre petalele vinete ale buzelor.. trecand peste caninii elongati.. fermi si mortali. Dincolo de sunetele noptii, ma aud suspinand.. ata de uman si de spontan incat zambesc de bucurie. Zambesc plangand, cu ochii inchisi, inainte sa simt picaturile reci coborand pe sub barbie spre pieptul plin de cicatrici. Am niste simturi atat de bune.. le urasc. Fiindca acum stiu ca lacrimile mi'au ajuns deasupra cicatricii pe care am capatat'o de la preotul din Franta.. zelosul credincios intr'un Dumnezeu atat de distant.. oh cum ardea apa cu care m'a stropit.. cat de teama mi'a fost. Acelasi Dumnezeu care acum ma cheama, implacabil precum vreun destin imaginar.. scutur din cap, brusc. Nu mai vreau sa simt nimic pe piele. Decat raceala pura a armurii.. rece ca mine si tot atat de nemiloasa. Stropii de sange ma parasesc grabiti, si devin praf inainte sa atinga tarana. Sunt atat de batran.. daca mi'as taia un deget ar putrezi atat de repede incat cu greu ti'ar veni sa crezi ca l'ai vazut. Pasii calului incep sa se rareasca, atunci cand lumina stelelor si a lunii se reflecta in apele negre ale lacului Manda.. un peisaj ireal pe care cu siguranta, murgul meu il iubeste. Incep sa'mi aduc aminte de plimbarile pe campiile dimprejurul lui, de lumina soarelui pe piele cand alergam cu Elise, copilandri fiind. Drumul pe care merg trece printr'un palc de copaci.. stejarul din stanga va purta pana va muri marturia iubirii mele. Noua sute si inca niste ani.. poate un copac sa fie atat de batran.. dar sa traiasca inca ? Trag fraiele usor cu mana stanga, si calul se opreste. Il mangaie pe gat cand ma aplec inainte, si ma las pe o parte, trecandu'mi picioarul stang peste el ca sa descalec. Talpile ating iarba inrouata cu brutalitate.. imi plec capul in omagiu si continui sa plang tacut.. atatea lucruri distrug incat speranta ca voi gasi stejarul ma face sa'mi tremure mana. Murgul necheaza din nou.. isi pleaca fruntea pe platosa mea pentru umar, si ma impinge incet. Stiu, stiu ca va fi intotdeauna alaturi de mine.. sangele meu ma asigura de asta. Plec capul, si dintr'o data simt greutatea coifului aplatizat. Desfac cu mana dreapta curelusele de sub barbie si il las sa cada. O senzatie ciudata ma face sa ma cutremur intr'un fior cand parul cade liber in spate.. parul meu negru si uleios se revarsa in cascade.. marginit in lateral de umerarele grele, imi mangaie spatele precum o amanta tandra. Inspir adanc la gandul asta, si din nou amintirea Elisei ma copleseste. Trag brutal de capastru si ma indrept spre locul pe care il caut.. o mana inainte, cautand.. degete impungand aerul rece al noptii de sub manusile metalice cu blana de vulpe pe margine. Nu simt nimic.. si golul din stomac se transforma intr'un nod in gat. Imi plec capul, si ii soptesc ceva calului. Ma intelege perfect, ca la inceput.. si se intoarce putin spre stanga, chemandu'ma incetisor.. aproape ca o mama. Imi sterg obrazul incet, fara graba, murdarind din nou blana cu sangele ce se va transforma in praf in numai cateva momente.. sunt o epava. Am trecut prin atatea, si totusi in ciuda experientei, tanjesc dupa naivitate si ignoranta. As vrea sa ma desfid, dar cu ce folos ? Mi'as raspunde provocarii doar din inertie. Calul ma imbie din nou, si de data asta incep sa merg spre el.. il las sa se bucure de campii fara o greutate in spate, liber, asa cum ar trebui sa fie dupa ce a scapat de mine.. insa nu va fi asa. Se va prabusi ca o bucata de huma ce e, in numai cateva zile dupa ce nu va mai primi sangele'mi. Inca un lucru pe care nu'l pot lasa neatins, desi imi doresc din tot sufletul pe care sper ca'l am, inca. Calc pe iarba plin de reverenta.. as vrea sa pot zbura pe deasupra si sa n'o mai ranesc. Pasii murgului se raresc.. apoi aud potcoavele pe piatra tare a curtii manastirii. Am ajuns.. imi sopteste animalul, caci il inteleg poate mai bine decat pe oameni.. Sangele meu blestemat imi da puteri dintre cele mai stranii. Sovaind, ating cu mana stanga peretele.. si merg de'a lungul lui suspinand, atingand pietrele mancate de umezeala si napadite de iedera. Pas dupa pas, imi simt inima batand din nou.. doresc sa bata, doresc sa simt sangele in vene, fugind spre fiecare deget si bucatica de piele.. vreau sa fiu viu. Dar nu pot, si aratatorul se opreste pe canatul metalic al usii masive din lemn de stejar. Ii simt putreziciunea.. o miros, as putea s'o gust daca as vrea. O mangai.. si imi musc buza de jos cu salbaticie dupa cateva momente. Nu indraznesc sa sper.. nu vreau sa sper, si sa fiu dezamagit din nou. Am simtit ceva atat de familiar.. ceva care mi'a umplut noptile de singuratate.. sau poate am ajuns sa sper intr'atat incat simt lucruri care nu sunt acolo ? Iau mana de pe lemn ca ars. Nu vreau sa stiu daca e intr'adevar acolo. Pentru mine e. Si asta'mi ajunge. Fac un pas in stanga, si ridica mana inmanusata.. strang pumnul.. si bat o data. Metalul a lasat urme in lemn, sunt sigur.. au trecut momentele cand incercam sa'mi controlez fiecare miscare ca sa nu las cicatrici pe toate lucrurile pe care le atingeam. Aud ceva.. un fasait, o tesatura aspra pe lespezile reci.. apoi cheile de fier in incuietoare. Balamalele scartaie, caci manastirile izolate prefera sa manance unsorile decat sa le foloseasca la usi.. ma simt privit.

animalu · 05-09-2002, 14:33

A venit.. il privesc pe sub sprancenele albe si incalcite. Vreau sa'i vad fata, insa ma doare spatele.. il fortez, si imi imbat ochii batrani cu trasaturile mortului. Obraji inalti.. un nas de vultur deasupra buzelor rosii ca trandafirii, si o barbie ferma. Atat de putine cuvinte.. cand unul ar fi ajuns. Perfect. Oamenii sunt urati in viata, si rai si necurati. Mortul asta insa.. prin ceata ce mi se asterne peste minte mai vad ceva, doua dare pe obraji, intunecate si umede precum ochii lui.. nu mai simt nimic.. durerile din genunchi.. urechile intepate de vant, gingiile roase de putreziciunea dintilor.. deschid usa mai larg si il poftesc. Simt ca trebuie sa fac asta, sau cel putin la asta se asteapta el. Imi zambeste, si abea cand ridic lumanarea ii vad fata mai bine. Sprancene negre ca smoala deasupra ranilor.. sange, da, asta ar pe obraji. Sange, caci nu mai are ochi.. numai doua rani insangerate ce mustesc. S'ar putea vindeca, imi spune ceva din strafundurile mintii, dar nu o face. Imi vad mana ridicandu'se tremuranda spre fata lui, si mangaindu'i obrazul precum un tata ar face'o. Isi apleaca capul si imi tine mana intre armura si fata.. cateva momente si apoi imi da drumul. Nu mai plange. Ma intorc si incep sa merg spre baie, pe cat de repede pot. Ciudat, ma simt bine fara dureri.. si vreau sa'mi exprim cunostinta cumva. Deschid usa de la camera in care arde focul si astept sa intre inainte s'o inchid din nou. Pun lumanarea in suportul de pe masa si ma intorc spre bazinul din mijlocul podelei.. oftez. Iar a venit randul unuia sa se intoarca. Bazinul e intotdeauna plin cu apa, si dureaza putin pana se incalzeste.. taciunii se rostogolesc pe sub podea pana la bazin. Ma intorc, masurandu'l din cap pana in picioare. Ma apropii si incep sa desfac curelusele cu maini tremurande.. ma ajuta intr'un tarziu, si umerarele cad primele pe podeaua de piatra. Imi trag manecile robei mai sus, si continui sa'i desfac pieptarul. Ma alunga cu un gest lenes, si in cateva clipe cade si asta, cu un zgomot sec. Isi plimba degetele pe tesatura fina a panzei negre ce'i acopera torsul, apoi o sfasie lent. Bucatile cad sub ochii mei, si in curand aparatorile pentru coapse cad, la fel. Ramane gol, in fata mea. Biet nebun care'am visat la perfectiune de mic copil. Imi plec ochii in fata Mortii care din nou isi dovedeste intaietatea fata de Viata. Ma intorc cu privirea in podea, si ma aplec. Dau praful la o parte de pe manerul de fier si ridic trapa.. o mica dancitura cu vase.. uleiuri si mirodenii. Iau doua dintre ele, si le asez pe marginea bazinului inainte sa pun capacul la loc. E deja in apa.. nici nu l'am vazut intrand, desi el e orbul. Apa e calduta, si se lasa pe spate, savurand senzatia. Carpa e la locul ei.. singura bucata de matase din toata manastirea. O iau si incep s'o inmoi in apa.. apoi s'o strang deasupra pielii lui. Imi zambeste, si incuviinteaza. Continui. Il spal pentru o buna bucata de timp.. pieptanandu'i parul si curantandu'l poate dupa ani si ani. Pe cand termin, apa e murdara la suprafata, insa el e afara din ea.. din nou m'a surprins. Ma intind spre un stergar, si incep sa'l usuc.. frec viguros pielea, insa intr'un tarziu imi dau seama ca n'am ce sange sa pun in miscare. Ironia ma infioara, si ii ofer un zambet la randul meu. Nu ma vede, asa ca imi torn niste ulei pe palma si incep sa'l intind pe pielea lui. E atat de rece, si de tare.. o statuie ce prinde viata atunci dand numai ea vrea. Carnea'i e lucioasa si pare sanatoasa, caci Sangele nu da voie bolii sau varstei sa atinga pe cel ales. Ingenuncheaza, si il privesc respirand adanc.. uleiul pentru par miroase mai puternic. Imi trec degetele decrepite prin suvitele tari, si le ung cu atentie.. piaptanul din os de mistret nu e cea mai buna unealta, dar face treaba. Cand termin, se ridica incet, intai pe un genunchi, apoi sus cu o miscare elastica. E deja dimineata.. si imi aud fratii trebaluind pe scarile ce duc spre clopotnita. Mai am sa'i ofer ceva.. una din robele noastre. Nu e departe, in cufarul de la peretele nordic se tin destule haine.. si ma intorc cu una degraba. I'o dau cu ambele maini, iar el o trage peste cap cu o miscare brusca, apucandu'si parul pe care il lasa din nou peste. Nu'si pune gluga.. nu are nimic de ascuns. Ingenuncheaza din nou, cu palmele impreunate la piept.
"Iarta'ma Parinte, caci am pacatuit. Au tecut... multi de la ultima mea confesiune."
"Stiu.. stiu.. nu e firea voastra sa traiti intru Domnul. Nu'mi spune acum despre pacatele tale.. sunt fara numar si fara de nume. Te iert insa, caci simt ca ai vazut ceva inauntrul tau. Nu esti primul care vine aici.. si nu vei fi nici ultimul. Daca tu te'ai iertat, si simti ca prihana'ti va fi curatata.. asa va fi. Eu te iert, iar Domnul iti va rasplati cainta."
Ii ating fruntea cu degetul mare.. abea imi pot stapani ochii batrani, caci lacrimile se aduna precum apa de ploaie. Simt nevoia sa fug, sa nu'l mai vad.. si asa fac, pe cat imi da voie carnea mea batrana. Deschid usa si urc scara spre clopotnita.. trebuie sa trag clopotele la rasarit.

Ii aud pasii grabiti, talpi cu bataturi lipaind pe lespezile reci.. batrane oase purtate de credinta intr'un Dumnezeu care alegea sa nu se implice aproape deloc in lumea pe care a creat'o. Ma ridic incet, si ies din manastire.. calul necheaza innebunit in curtea in care l'am lasat.. biet animal pribeag.. fara de viata pe care s'o traiasca, si fara de suflet care sa'l iubeasca. Urasc sa'l las asa, dar daca l'as vedea din nou.. mi'ar fi prea greu sa ma despart de el. Merg grabit.. chiar fug, intr'un tarziu.. cantecul de sirena al cercului de megaliti ma ghideaza. Poteca e calduta sub talpi.. si'mi simt pielea incalzita odata cu cerul care se lumineaza. Nenumarate generatii de vampiri si'au gasit aici sfarsitul, in locul in care primul om a fost jertfit Sangelui.. simt runele incarcandu'mi carnea cu puterea zeiasca a Primilor.. si merg acum, din nou. Trec pe langa monolitii de inaltimea a trei oameni.. le simt vibratiile dincolo de lumea materiala.. le simt in Sange si in inima.. obligandu'ma sa returnez Darul ce mi'a fost dat cu atata timp in urma. Moartea e stapana suprema, caci cine altcineva o putea birui decat ea insasi ? Ma opresc.. e locul. Simt sub talpi chemarea strabunilor, simt vietile si mortile lor, le vad ca o succesiune de picturi.. le miros amantele si copii, le beau vinul la inmormantari si le dansez pe morminte.. asa cum altii vor face dupa sute de ani, in acelasi loc.. sub razele aceluiasi soare care se ridica indiferent la bietele furnici ce'si duc existenta sub razele lui datatoare de viata. Inspir.. imi doresc sa simt nevoia de aer.. dar n'o simt. Sunt tentat sa'mi vindec ochii.. sa vad razele soarelui care mi'a fost cel mai aprig dusman secole de'a randul. Dar nu ma simt demn.. ma simt murdar, si daca l'as privi acum, nu va mai arata la fel pentru nimeni.. l'as murdari itr'atat incat as muri neimpacat. Un vant molcom adie dinspre est.. Elise.. mainile Elisei pe obrajii mei fierbinti ma mangaie cum n'au mai facut'o niciodata din noaptea in care am secat'o in nebunia Sangelui.. de'ar fi vreo sansa pentru mine sa ajung in Rai, stiu c'as fugi in Iad numai ca sa nu vad ochii aceia din nou.. umezi, plini de dragoste, care n'au prins nici macar un licar de ura sau teama.. ci chiar la ceasul mortii, mi'au spus doar cat de mult ma poate iubi. Nu mai simt roba pe mine.. caci fierbinteala mi'a trecut de pielea pe care n'o mai simt.. ma mistui in vant precum cenusa care sunt.. cu fiecare mangaiere, sunt tot mai usor.. mai usor si mai calm.. lacrimile'mi de sange sunt uscate inainte sa'mi curga din ochi.. iar intunericul devine amurg..
Bat clopotele.

Advertisment