Qui prodest? - Cui foloseste?

[Jinxie]

Am avut o lunga si interesanta discutie cu Vicissitude, patratzel si kdp, in urma careia a reiesit, in mare, ca ei scriu pentru ei insisi, nu pentru un public. KDP a contracarat cu ideea ca scriitorul poate fi el insusi un public, dar acest lucru nu schimba foarte mult esenta discutiei pentru mine. (Daca relatez cumva gresit evenimentele, persoanele implicate sunt rugate sa ma corecteze)
Ideea este ca eu nu pot concepe sa scriu pentru mine. Am nevoie de un public. Am nevoie de o reactie. Patratzel a spus ca ce fac eu e un soi de prostitutie a artei. Eu i-am zis ca ce face el e masturbare intelectuala. Am aruncat cu cuvinte grele , dar fiecare a plecat acasa cu aceleasi opinii. Esenta ramine aceeasi: pentru cine scriem? Pentru cine cream? Cui foloseste?
In momentul in care scriu ceva, scriu pentru cineva. Anticipez, poate eronat, reactiile acelui public virtual, si imi construiesc intriga ca atare, pentru a obtine un anumit efect. Creativitatea mea, asa firava cum e, nu poate supravietui intr-un vacuum. Nu pot scrie degeaba, doar de dragul de a scrie, de a-mi varsa amarul sau fericirea pe o hirtie.
Inainte de a intra in amanunte, as vrea sa stiu care este situatia in cazul vostru. Si nu vreau sa fac un sondaj pentru asta. So give me all you've got.

[Praetorian]

Jinxie, pot sa aberez si eu un pic ? PLS !
Cand am scris prima oara un post adevarat, asta acum vreo doi ani si ceva, l-am scris pentru a ma distra. Asa era la moda. Vezi threadurile cu povesti al lui mitzah si cu vestul salbatic al celor trei patru eroi, sau cu Scufita rosie in varianta moderna(ma refer la a scrie ceva, nu a pune simple posturi pe un thread). Ne distram si ne simteam bine. Acum mai nou, am scris pentru cineva anume, pentru ca m-a rugat frumos si pentru simplul fapt ca persoana respectiva era cam singura care scria ceva mai asezat pe Faraway la momentul ala si n-am vrut s-o las singura(persoana).
Daca te incalzeste cu ceva si eu sunt de parere ca a scrie doar pentru tine e masturbare intelectuala, dar nu e obligatoriu sa fie toata lumea de acord cu noi. Ramane de vazut ce mai scriu si altii si sa facem media.

[Praetorian]

Patratel, sa inteleg ca Eminescu a facut un soi de prostitutie a artei ? Sau... Oricare dintre marii scriitori, poeti, pictori, compozitori, au facut prostitutia artei ?
Sau aberez eu din nou.

[Jinxie]

Am descoperit recent la Consiliul Britanic o carte foarte speciala. Se numeste "The Essential Clive Barker" si v-o recomand cu caldura. Voi cita in continuare citeva pasaje care mi s-au parut extrem de interesante in contextul discutiei de fata. Sper ca nu va deranjeaza engleza. Dau cuvintul maestrului.

"I am a man, and men are animals who tell stories. [wink, wink@animalu/Vicissitude/gndac] This is a gift from God, who spoke our species into being, but left the end of our story untold. That mystery is troubling to us. How could it be otherwise? Without the final part, we think, how are we to make sense of all that went before; which is to say, our lives?
So we make stories of our own, in fevered and envious imitation of our Maker, hoping that we'll tell, by chance, what God left untold. And finishing our tale, come to understand why we were born"

More to come in 10 minutes

[Jinxie]

"[Stories] take reality as a starting point for journeys into other states of soul and bone. But these journeys, however remote their destinations, are always rooted in some personal experience. Their truth is the truth of things seen, things felt. [...] This exchange between the world and the work is a two way street. I hope to make stories powerful enough to reflect back upon reality and perhaps, in some subtle way, transform it. I want to charge up the mind of my readers with a taste of otherness, and deliver them back into the world ready to make a new sense of it"

"Here let me be quite clear: the primary impulse behind such creations is not escapism. That implies a kind of cowardice in face of the world, which is not what inspires such visions. Quite the reverse. It is a hunger to see things more clearly that fuels the true fantasist. A desire to express the world's transforming heart"

"Jorge Luis Borges, a writer for whose works and wisdom I have the greatest admiration, says at the end of his collection of Dreamtigers that:
'A man sets himelf the task of portraying the world. over the years he fills a given surface with images of provinces and kingdoms, mountains, bays, ships, islands, fish, rooms, instruments, heavenly bodies, horses and people. Shortly before he dies, he discovers that this patient labyrinth of lines is a drawing of his own face.'
I wonder if the reverse is not also in some way true. That the artist is constantly working on an elaborate and fantasticated self-portrait, but at the end has drawn, unbeknownst, a picture of the world"

"Our century has been a time of investigation: everything has been made visible, made quantifiable. Mystery retreats; or when it survives, it does so in the most broken-backed fashion: as a pre-occupation with aliens; or worse, with the necesssity to prove their existence.
The fantastic has nothing to do with proof; nothing to do with what might once have been true, or might yet come to pass."

[Jinxie]

"Before I describe the process [of creating a world] any further perhaps I should retreat to an even earlier point: to the urge which makes me want to remove myself to these imagined spaces. This is best described as a phase of yearning: a powerful need to be in some other place. There's a melancholy aspect to this state: indeed the melancholy may be an essential part of the process. We feel this yearning when we wake from a particulary pleasing dream: a sense of separation from something wonderful. [...] It expresses both a dissatisfaction with things as they are and a suspicion that there are places, just out of sight, where life is better, richer, more meaningful"

Acest ultim fragment exprima mai bine decit as putea-o eu face vreodata ideea de Faraway. Daca va place, bine, daca nu, nimeni nu va obliga sa acceptati. Dar macar sa stiti ce inseamna

[animalu]

Exista unele momente sub influenta trairilor interioare, sau a unui lucru din exterior care ma impresioneaza, cand vreau sa exprim acel lucru. Nu o fac ca sa masor cuantumurile criticilor pozitive sau negative, ci fiindca am surprins un moment in Univers care mi se pare inegalabil.. nespus de frumos, de duios sau de trist. Am urat literalmente cand am scris LaSombra.. am urat cu toata fiinta si am vrut sa'mi pastrez amintirea acelui sentiment pur prin imortalizarea esentei lui intr'o insiruire de cuvinte, cu sau fara noima pentru altii, dar cu un sens clar pentru mine. Pe de alta parte, atunci cand am scris Golconda, ma simteam pierdut.. parasit, singur, si fara nici un scop palpabil pe care sa mi'l ofer. Am simtit nevoia sa scap de acele sentimente intr'o forma rituala.. identificandu'ma cu personajul si sfarsind o existenta trista si ciudata. Imi reafirm parerea.. pentru mine arta in cea mai pura forma consta in exprimarea esentei unui moment unic.. o revelatie, detaliul unei frunze, aripa unui fluture sau intelegerea trairilor unui alt om.. in acele clipe, simt ca am surprins unul din Adevarurile imuabile ale Universului in care traiesc: frumusetea. Nu conteaza daca percep segmentele palpitande ale unui vierme drept frumoase.. conteaza doar ca am reusit sa surprind Armonia.. acelasi lucru il pot spune si despre trairi.. in momentul cand realizezi ca in clipa care tocmai a trecut ai simtit ceva cu toata fiinta.. ai o revelatie. Ai avut o clipa de exaltare, de comuniune cu Frumosul. Iar a fi in stare sa exprimi asta e ceva inegalabil, chiar daca e destul de criptic pentru ca numai tu sa intelegi. Asta inseamna arta pentru mine. Exprimarea frumosului.. nu conteaza daca in alfabetul chirilic, cuneiform, pictograme, AutoCad sau Photoshop.

Nu vreau sa combat pe nimeni, sau sa conving. Nu lupt pentru cauza iluzorie a unei "mai bune intelegeri", fiindca cea mai buna e cea proprie. Sper doar ca am reusit sa imi descriu perceptia.

[Jinxie]

Satori.
Ti-am zis deja ca te inteleg, doar ca eu cel putin privesc altfel lucrurile. Si intr-adevar nu e vorba de o lupta in care cel mai bun (?) cistiga. E o perceptie diferita asupra artei, asupra lumii.
Oricum, parerea ta o stiam, sunt curios in privinta celorlalti.

[Iris_]

Într-un interviu acordat lui Michael Jackob, E. M. Cioran remarca, si pe buna dreptate, ca "oamenii care nu scriu au mai multe resurse decât aceia care se exprima, pentru ca pastreaza totul înauntrul lor. A scrie înseamna a expulza din tine însuti ceea ce era important. Prin urmare, cel care scrie e cineva care se goleste. Iar la capatul unei vieti e neantul. Din acest motiv sunt scriitorii atât de putin interesanti. Ma gândesc serios la asta, sunt goliti de ei însisi, sunt fantose. Sa tot fie ei stralucitori în conversatie, dar nu mai au fiinta.
Intr-un fel, putem spune ca opera nu apartine autorului, ci chiar invers, scriitorul este posedat de demonul cartii. Deja existenta lui nu se mai justifica decat prin opera sa; ca un joc de cuvinte, el isi da sufletul pe o carte buna Jurnalul lui Andre Gide marturiseste acest tip de depersonalizare / repersonalizare prin posesie demonologica, talmacita inspirat pe româneste la Nichita Stanescu astfel: "Poetul, ca si soldatul, nu are viata personala". Altfel spus, avem de ales între a ne trai plenar si autentic viata, sau a ne îndeparta de ea, încercând sa-i conferim, prin literaturizare, o iluzorie, scontata, improbabila nemurire. Dilema pe care autorul personajelor hamletiene o exprima astfel, într-un eseu al sau intitulat "Umorismul" : "viata ori se traieste, ori se povesteste: cine se aseaza la masa de scris renunta la viata." Conditia scriitorului este aceea a unui om blestemat, fie ca si-a asumat riscul publicarii, fie ca nu si scriitura sa ramane in sertarul sau generos.
Ma gandesc ca orice autor trebuie sa-si supuna opera judecatii celorlalti. Sa incerce sa arate tuturor o alta viziune asupra lumii, pt. ca orice scriitura inseamna altceva.

[Pussy]

Un off-topic atat de off-topic incat off-topic-ul insusi se va scula in picioare de undeva din praful dintre ferestre si imi va arata curul. Iar eu curul meu. S-a pomenit de 'The Essential Clive Barker - Selected Fictions'. Pentru cei interesati [+ alte titluri Barker und so weiter] am la vanzare volumul editie hardcover daca nu chiar porno. In jur de 500+ something pagini, la fel de stranii si miraculoase precum visul acela pe care il ai frecvent cu o pisica imbracata in costum negru, palarie neagra si cu un sniper dupa ureche care te fugareste pe acoperisurile unor case vechi pentru ca nu mai crezi in povesti dar laba tot faci. Povesti.