The Stone Warriors

[Praetorian]

The stone warriors

In vechiul castel, construit cu cateva mii de ani in urma, ramasesera 12 luptatori, paznicii a ceea ce fusese odata Turnul Celor 400 de Razboinici.
Bastion al trecerii catre Campia Infinita, asezat pe un colt de stanca, rasarit pe campia verde a Tinutului Uitat, cu turnuri inalte si stralucitoare, el fusese pazit in tot acest timp doar de Ei. Stindardul azuriu, cu sabia de un albastru intens la mijloc, fluturase pe poarta inalta vreme de 3000 de ani. Si an de an, deceniu cu deceniu, secol de secol, mileniu dupa mileniu, ei aparasera cu pretul fiintei lor singurul drum catre civilizatie. Fara ca nimeni sa-i stie, fara ca nimeni sa-i plateasca, fara ca nimeni si nimic sa-i convinga sa renunte la nobila cauza pentru care au fost creeati.
Acum se pregateau din nou de lupta. Primisera vesti de la singurul lor aliat, Dragonul de Argint, ca pe drumul catre castel, inconjurati de un nor intens de ceatza, se indreapta armata celui care de 3000 de ani incerca sa treaca granitele catre taramul de lumina. O armata noua si puternica, cu arme si armuri stralucitoare, cu sute de steaguri si catapulte. Goblini, Gargoylesi, Minotauri, temuti lupatori uniti sub acelasi stindard. Treceau calcand sub copitele cailor campiile verzi, lasau in urma doar praf si fum.
Pe meterezele castelului, cei 12 luptatori isi pregateau sabiile albastre. Cu atat fusesera inzestrati: cu sabii lungi albastre si cu cai uriasi negri. Doar ca nici macar Creatorul nu-si imaginase ca cei 400 vor putea rezista 3000 de ani in fata torentelor de invadatori ce incercau mereu sa treaca Dincolo, in lumea reala. Acum se lupta altfel si cei mai multi dintre ai lor, cazusera in ultimii ani sub bolovanii catapultelor, nu sub sabiile dusmanilor. Lupta care a inceput nu putea dura mult. Pentru fiecare Razboinic din castel, fusesera adusi 100 de luptatori. Sub copitele negre si sabiile albastre, au cazut multe capete, dar din cei doisprezece cazusera deja 6. Inchisi in spatele portilor isi hotarara soarta. O ultima sarja in amintirea a ceea ce au fost candva CEI 400 DE RAZBOINICI, pe care nimeni nu i-a vazut, nu le-a cantat vreo oda si nu le-a multumit. O ultima sarja in amintirea CELOR 400 DE RAZBOINICI care n-au primit vreodata ajutor si 3000 de ani au aparat poarta de trecere spre taramul De Dincolo. Un singur cavaler a stat in spatele portilor castelului. Ramas fara cal, batranul cu fatza de mamura, cazut in genunchi a stat si a privit cum una cate una, cad toate sabiile albastre din mainile de piatra. Cand navalitorii au trecut de poarta, a strigat catre cerul albastru ca cele 400 de sabii:
- Tu Creatorule, de ce ne-ai adus pe asta lume si ne-ai pus paznicii acestui taram, de ce ti-ai intors fatza de la noi daca stiai ca urmeaza sa fim distrusi ?
Si atunci o voce de tunet se rostogoli din inaltul cerului:
- Pentru ca dupa ce toti va veti fi facut datoria sa pot face altii care sa va ia locul.
Ramas intr-un genunchi, cu sabia albastra intr-o mana, pe fata batranului razboinic se prelinse o lacrima. O lacrima de diamant, pe un obraz de piatra.
Adio atunci acestei lumi Creatorule !!! Sa vina altii sa continue ceea ce noi am tinut atata amar de vreme.
ADIO !!!
Si in timp ce era calcat de copitele cailor care treceau in goana, un corn de lupta rasuna din spate. O armata de 400 de razboinici cu sabii albastre se rostogolea spre poarta, pe cai uriasi de un negru stralucitor.


NOTA – Celor ce au acasa Chris Spheeris, sa asculte in timp ce citesc, The stone Warriors si Invisible Hands. Au fost melodiile care m-au inspirit.