Decrepitudine, etc

[Adi_]

Recunosc ca n-am avut rabdare sa citesc tot ce v-a nascocit creierul doborât de febra creatiei. Recunosc ca prefer sa citesc orice carte din biblioteca, incepând de la antici si terminând cu postmodernistii si neoavangardistii in loc de a arunca macar vreo doua vorbe pe aceste topicuri. Din pacate, forumul este o veche plaga deschisa, trecuta deja printr-o clona (dupa cum se spune in limbajul argotico-tehnic), si exista inca printre inutilitatile devoratoare de timp.
Problema pe care o vad aici si care-mi sare in ochi precum puroiul infectiei consta intr-o anumita incultura vådita cu obstinenta de anumite creatii, de anumiti "creatori". Limba de lemn, expresii arhi-intâlnite, nimic care sa eclateze, emfaze futile, litote, viduri, paragrafe eliptice de sens si lista ar putea fi continuata. Singura solutie pe care o gasesc ar fi consultarea unor carti de genul "Cele mai bune romane ale secolului XX", "Clasicii literaturii universale" pentru intocmirea unor liste bibliografice sau o autocritica riguroasa folosind drept reper scriitorul-parinte. Per total, "Faraway" lasa impresia unui loc uitat de cultura adevarata, pâna si de catre cea predicata de Andy Warhol, o subcultura alimentata de tonele de sf-uri si fantasy-uri proaste, de versurile unor cântece, de momentele de melancolie in care autorul uita de crasa sa necunoastere si ne ofera maxime emotionante prin naivitate.
Dar, vorba aia, in noua epoca, fiecare va avea 15 minute de faima. Ale mele tocmai s-au scurs aglutinate in cel mai cumplit negativism.

[KDP]

Negativismul dv. nu este nici pe departe un aspect care ar trebui sa ne preocupe. Problema pe care o vedeti este, de altfel, una inexistenta; farawayul nu s-a vrut a fi niciodata un loc in care pustii care i-au descoperit pe clasici sa-si disipe nou dobanditul elan cultural in niste imitatii inconsistente ce abunda in schimb in neologisme si tentaive esuate de subtile referiri cultural-arhetipice.
Daca efortul de a da pe spate nu reuseste sa se ascunda in spatele stilului specific anului I in facultatea de litere, sugestiile bibliografice sunt in schimb binevenite. Dar a trage concluzii despre gradul cultural al unora dintre noi este nu doar pripit si jignitor, ci va arunca pe deasupra in cimitirul intelectuarilor esuati care au venit sa sperie copii.
Cat despre apelativul de subcultura, nu am de gand sa discut rolul literaturii fantasy sau sf in eliberarea omului din lanturile propriei sale conditii. Insa atata timp cat acest gen de literatura reuseste sa devina pasionanta si personala pentru un public cat mai larg, fara sa calce in picioare nimic din ceea ce s-a scris pana acum ba dimpotriva, sa ocoleasca respectuos tot ce ii sta in cale, esuez in a vedea efectul negativ asupra individului. Da, toti oamenii se uita la desene animate si lord of the rings a fost premiat in nenumarate ocazii. Exista diferite tipuri de literatura si daca avem in vedere ca geniile mor in jurul varstei de douazeci de ani noi, oamenii normali, a trebuit sa ne gasim alte ocupatii cu care sa ii umplem pe ceilalti saizeci. In timp ce unii posteaza critici elitiste in locuri nepotrivite, altii scriu poezii si povesti de o pagina si douazeci de minute.
Recunosc ca farawayul exista de ceva vreme si, totusi, se afla inca la inceput - motivul e lipsa unor persoane care sa lucreze constant si organizat. Situatia lui actuala nu reflecta nicidecum un rezultat, ci o tranzitie inceata. Daca doriti un reper, ar trebui mai degraba sa comparati elogiile lucretiene sau poeziile neoterice cu micul nostru loc de intalnire care continua, intr-adevar, sa ramana la un nivel amatoricesc. Ceea ce este insa imbucurator: nimeni nu trebuia sa raspunda in fata nimanui. Nu ne castigam painea din asta.
In final, observand tentativa de a castiga putin respect printr-un efort cat mai mic si intr-un timp cat mai scurt, va instiintez ca fara urma de dubiu l-ati dobandit, cel putin din partea mea. Puteti pleca indeplinit, cu rugamintea sa mai treceti pe la noi ba chiar, daca inutilitatea devoratoare de timp va mai mananca, sa cititi si restul de maxime emotionante prin naivitate.

[Praetorian]

Am spus-o si o repet, desi nu-mi place. Am s-o fac insa mult mai scurt decat KDP, citand un poet, pe care tori ramanii il stiu, de pe bancile scolii.

E usor a scrie versuri
Cind nimic nu ai a spune,
Insirind cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.

Intelegi ce vrei si tu si ceilalti.
Daca totusi ai ceva de spus, fa-o in spiritul The Faraway, cu domnite si cavaleri, cu dragoni sau elfi, cu sabii sau arcuri, dar in nici un caz cu texte ca cel de aici.

[Arwen]

Nu scriu spre a face simtzu-tzi sa tresara,
ci scriu din pura dorinta ordinara
de a-mi varsa cuvinte ce prisosesc,
in ganduri negre in care m-adancesc.

[Opposite]

Se incearca, se incearca la greu. Cu totii am scris in tinereturile noastre rasarite, incercate de plictiseala rutinei sau de primele sclipiri ale dragostei de semeni fara seaman, poezioare mic-romantice, texte ce rezumate ar incapea pe biletele dar se prelungesc inutil pe cate o pagina cel putin din a-tot-prezentul jurnal sau oracol, dar, esentialul e sa nu ramanem la asta ci sa incercam sa ne citim bibliotecile vaste, largite cu generozitate intre antici si postmodernisti, intre Gilgames si neoavangardisti ca, poate, intr-un final asteptat si previzibil, visam noi, sa ne ridicam pana la genunchiul unui Tolkien.
Problema e recognoscibila. Intr-adevar poezioarele sunt demne de o pagina ingalbenita cu incercari ce ne-au marcat tineretea, cliseele sunt prezente dincolo si dincoace, scriitorul-parinte se foieste in sarcofac nemultumit dar in scris e un pas mare intre sublim si ridicol si vointa nu da aripi in acest caz, asa ca, prefer sa ma rezum la universul meu incarcat in nestiinta, ridicandu-ma prin lectura pana la gura de canal de unde sa-mi arunc privirile pentru a invata mai multe incercand sa fac pasul, nu a renega totul criticand otravit de negativism cinic.


Ridiculilor Pretiosi

[Adi_]

Am si eu o mica intrebare cu un semn ascuns de mirare : Ce inseamna sarcofac?

[Opposite]

O greseala. Corecteaza si introdu in context.

Apropo: