Faraway

[Assassin]

De atatea ori o visase, de atatea ori si-o inchipuise... Si acum era acolo, in acel loc magic, departe de castel, departe de sporovaiala neintrerupta a servitoarelor, departe de linguselile pretendentilor, departe de lumea pe care o considera ca fiind cea mai cumplita si perfida temnita din cate pot exista vreodata.
Isi cobori lin genele lungi lasandu-si chipul sa fie mangaiat de ultima raza de soare ce incepea sa se rostogoleasca dincolo de orizont. Fara sa isi dea seama pasi usor pe nisipul fin si umed, cautand parca sa fie putin mai aproape de acel ceva care nu ii daduse pace in ultimele nopti.
Racoarea primului val care ii imbratisa gleznele o facu sa tresara atat de profund incat se imbujora pe data, iar inima incepu sa ii bata tot mai tare. Aproape la fel de tare ca in ultimele nopti cand se trezea cu o mana strangand puternic cearceafurile de matase si cu cealalta incercand sa isi potoleasca palpitatiile sanului. Niciodata nu isi aducea aminte ce anume visase, stia doar ca ceva ii bantuie visele intr-un fel atat tulburator si totodata atat de dulce, incat in primele clipe dupa ce se trezea regreta ca nu poate fi invaluita pentru vecie in mrejele visului.
Tipatul furios al unui pescarus o facu sa clipeasca brusc intrerupandu-i reveria. Cu un zambet usor se lasa incet in genunchi si isi ingropa degetele in micile boabe de sticla ce lacrimau de fiecare data cand valul le lasa descoperite in bataia ultimei sclipiri de soare. Ar fi vrut sa stea asa o vesnicie. Sa nu mai stie de nimic. Doar sa viseze, sperand ca ceva se va schimba in viata ei pentru intotdeauna.

[Arwen]

Privea surprins dintr-un palc de dafini, de sus, de pe coasta la fiinta linistita de pe mal. Ridicase usor cu degetele-i stravezii o cochilie de jad si o asezase langa gleznele mici, pe voalurile de matase ale rochiei. Era.... era atat de frumoasa. Pletele ii curgeau pe umeri precum rauri de foc, exact precum chipul gravat pe medalionul primit de la Buna Megham... Un chi frumos, cu buze pline si obraz fin... Se gandea daca sa se duca la ea... dar poate ca are s-o sperie. I se facuse foame, drept pentru care scoase arbaleta si rapuse din zbor un fazan... Apoi facu un foc din surcele adunate in graba de prin apropiere... Intunericul se lasase de-a binelea stergand contururile maldioasei domnite de pe malul marii. El era intrigat de faptul ca noaptea se lasase atat de repede... mai repede decat si-ar fi dorit vreodata pana in momentul actual. Zbuciumul il cuprinse din nou... incepuse sa alerge nestapanit prin hatisuri si poteci stramte... prin vai abrupte... din cizmele vanatoresti de piele se iveau copite de carbune, iar din parul de aur, lung... rasaise o coama lunga, la fel de lunga precum coada care-i mangaia crupele la bataile salbatice ale vantului.
Alerga noapte de noapte, pana cand coama de aur ii biciuia spatele ud de sudoare,iar copitele ii crapau sangerande, iar el, se prabusea in fiecare zori de zi ca sa se transforme din demon in inger.
Oamenii de pe 8 tinuturi vorbeau despre falnicul armasar ce le cutreiera ogoarele in fiecare noapte... Spuneau ca este un inger al intunericului, trimis de zeii razbunatori... Dar el ... el era doar un..

[Arwen]

... nici el insusi nu prea stia cum sa se defineasca. Nu stia ce cauta, desi i se spusese odata ca in zorii unei dimineti avea sa afle raspunsul la toate intrebarile ce-i framantau mintea.
Nu cu mult timp in urma, intr-un regat indepartat el isi ducea viata fericit, in sarbatori capenesti, alaturi de trupurile mladii ale fecioarelor din satele din jurul palatului sau. Bogatia acelor tinuturi adusese adeseori dusmani carmuitorilor prea intelepti, dusmani ce treceau cu foc si para lasand lacrimi si pierzanie la vetrele bravilor ostasi.
Niciodata nu a vrut sa-si ajute tatal, pe batranul rege, la treburile dregatoresti. Viata usoara si fara griji il ademenea mai mult decat cugetul poporului sau. Dar nu peste mult timp nenorocirea avea sa vina. Caci hanul tinuturilor de miazanoapte planuise indelungat un atac asupra lor si in urma acestui razboi regele avea sa moara. Cu capul invaluit de valuri de suferinta, cu lacrime margaritare in ochi, prabusita pe pardoseala de clestar a criptei regale, regina aruncase un blestem catre unicul ei copil:

-Fecior nesocotit de crai, zanatecule, sa te transformi in suflet de vant, sa alergi cat e noaptea de lunga si sa cauti in prapastii negre raspunsurile intrebarilor pe care nu ti le-ai pus niciodata. Mantuirea ta va sta in suflet si intelepciiune, in greu si suferinta si durere.

Atunci incepuse goana sa nebuna. Era la o vanatoare si alerga sprinten, cu arcul desfacut in cautarea ciutei firave a codrilor. Dar isi simtise picioarele intr-un galop salbatic din care nu se mai putea opri...

[THE CUZA]

ciudat rau textul vostru, ciudat si naspa daca imi dati voie la o parere, daca nu.......... e si scris de niste persoane "destepte"
deci "crap talking" institutionalizat.
Puteti sterge postul acesta, sper sa o faceti ,dar ar fi mai destept sa va recititi inainte porcariile alea de texte cate sunt o rusine pentru inteligenta oricarui om.
Ruuuuusine

[Ben Ami]

Originally Posted by THE CUZA

ciudat rau textul vostru, ciudat si naspa daca imi dati voie la o parere, daca nu.......... e si scris de niste persoane "destepte"
deci "crap talking" institutionalizat.
Puteti sterge postul acesta, sper sa o faceti ,dar ar fi mai destept sa va recititi inainte porcariile alea de texte cate sunt o rusine pentru inteligenta oricarui om.
Ruuuuusine

daca te-au deranjat "chestiile" gen "palpitatiile sanului"... ma gandesc sa privesti paharul ca fiind pe jumatate plin... sunt amuzante. insa per ansamblu incearca sa te lasi "prins" de atmosfera, sa cauti "ideea", apoi "plotul" si abia mai apoi "mijloacele de executie"... poate te ajuta remarca mea!
daca NU vrei sa te lasi "transportat" in nici o lume imaginara - deci preferi propriul oniric, ca s-o spunem pe sleau, ramai demn in fata "provocarii" si indemni autorul/autorii la RESCRIERE.
adica exact ceea ce fac eu acum in privinta "mesajului" tau!
nevinovatule!