NeuroWave

[Opposite]

NeuroWave

Ii placea la nebunie zgomotul produs de mixerul electric, contrastand cu fosnetul molcom al apei ce-i curgea prin spate. Senzatii noi se acumulau la intrarea-n cugetul sau. Drogul incepuse sa-si faca efectul. Auzea fosnetul libarcilor pe podeaua inegrita si a acarienilor pe patul lasat vraiste, cu pilota si pernele sfasiate in accesul de furie de mai dinainte. Putea auzi cearta vecinilor din quadrantul vecin, fara sa foloseasca cine stie ce stimulator auditiv (erau ilegale dar legea e o sita si el era destul de mic cat sa se strecoare prin ochiuri) sau reteaua neuronala pentru a se infiltra in memoria vreunui satelit, bineinteles in mod ilegal. De fapt nici nu avea nevoie de ea. Simtea ca se scurge prin firele incinse alte placii sale de „surf”, curgand precum apa prin degetele sale inmanusate in interfete Virtua spre smogul metropolei umbrite, prin mii de noduri gata sa-l sfasie cu coltii lor electrici, sa-i prajeasca euforia intr-un morman de cenusa mirosind a plastic ars. Isi simtea sangele curgand prin vene, ducandu-i spre celule nu leucocite sau alte bunataturi ci milioane de terabytes, umplandu-l de unu si de zero, automatizandu-l, imprastiindu-l pe o retea de miliarde intinsa de la coloniile lunare pana la fiecare sobolan din subterane, capabil sa-si arate curcubeul din ochii pe toate monitoarele lumii in acelasi timp. Nu mai era om, era flashuri de lumina, strabatand peretii, vuind cu 300.000 de km pe ora pe miliarde de retele, arzand creiere cu puterea sa incomensurabila. Nimeni nu putea sa-i mai stea in cale caci ardea totul ca un soare, halind hulpav miliarde de dolari, saltand informatii strict secrete si aruncandu-le in spatiu plin de curiosi, gata sa pescuiasca, ingurgitand tone de produse scumpe, de la aero-glisoare de lux pana la produse „ecologice” pentru un ten minunat si carne, carne macra de porc si vaca, o bunatate ce nu vazuse nimeni, digerandu-le si dana inapoi doar recunostinta sa urat mirositoare. El era Reteaua.

Usa zbura in laturi aruncata de suflul exploziei ce-i perfora auzul hipersensibilizat, lovindu-i pieptul si trantindu-l la pamant in zborul ei catre peretele opus. Firisoare mici, rosii ii curgeau din nas si din urechi si ochii-i cu pupila marita de drog se plimbau de la unul la celalalt militar ce statea deasupra sa, cu masti negre acoperindu-le chipul, lasandu-le doar ochii oteliti sa-l fixeze necrutatori si gura lor, cu buze subtiri de colagen sa-l improaste cu ordine si saliva sintetica. Armele greoaie indreptate spre fata sa erau gata sa-l imprastie pe igrasia tuturor peretilor din acel bloc doar dintr-o rafala pregatita la primul semn de nesupunere observat de miile de senzori ce-l miroseau, vedeau, ii verificau pulsul, expresia fetei, ii analizau chimia sangelui, rata eliminarii transpiratiei ba chiar gustau din varful armelor reci ce-i atingeau obrajii si fruntea. Incerca sa-nteleaga ce-i spuneau acestia, incerca sa desluseasca ceva din miscarile buzelor dar reteaua-i intuneca mintea, acoperind-o cu o pacla imposibil de strabatut de alarma fricii si incerca sa se smulga, sa se ridice din abisuri dar nu reusea, privind tamp, cu ochii indurerati la chipurile ce-i scuipau saliva-n fata in ritmul alert al vorbirii lor. Nu simti nici o durere cand fata ii fu apasata cu putere de podeaua plina de gandacii ce-l invadara, pipaindu-i cavitatea bucala, plimbandu-i-se prin par si amusinand curiosi narile-i dilatate. Nu simti nici o durere caci el inca era acolo, in toata lumea, varsandu-si prea-plinul de ura asupra lumii virtuale, imprastiind boli incurabile, virusi si troieni, scurt-circuitand servere, aruncand in aer baze de date ridicol de bine aparate si transformand in scrum creierele tuturor celor ce se nimereau sa fie acolo. Deodata nu mai vazu nimic si se simti imobilizat de inele uriase de titaniu prinse in jurul sacului ce-l inconjura. Propriul sau miros de transpiratie il inconjura ca o aura, amestecat cu cel de urina. Probabil asta atragea gandacii, ah, si rana de pe piept ce devenise a dracului de prezenta odata cu strangerea imposibila a inelelor. Incepea sa se trezeasca, sa-si aminteasca mastile echipei, urletele lor surde si moartea placii sale de surf calcata in picioare de unul dintre ei, strivita pentru totdeauna de talpa zgrunturoasa a bocancilor sai de militar.