|
18-03-2006, 19:49
| #43 (permalink) | ||
| Registered User  Join Date: Oct 2001 | Take care of my cat Oare exista la ora actuala in lume o cinematografie mai variata si proaspata decat cea coreeana? Daca da, mi-ar placea sa stiu care e. De la filme comerciale cu bugete de milioane de dolari, pana la filme de arta premiate la festivale internationale, cred ca aprope oricine poate gasi in productiile coreene ceva pe gustul lui . Take care of my cat e despre cinci tinere care incearca sa-si gaseasca un drum in viata dupa terminarea liceului. E un film modern si sincer, scris si regizat de o femeie, care se concentreaza asupra personajelor si a prieteniei dintre ele, pusa la incercare de lipsa de timp si de schimbarile pe care le aduce viata profesionala. Intr-o tara de marimea Californiei si o populatie de 50 de milioane de locuitori preocuparea principala nu e sexul sau moda ci asigurarea traiului de zi cu zi. Una din fete lucreaza fara plata la pravalia tatalui ei, una e somera, doua gemene confectioneaza bratari si alte maruntisuri pe care le vand pe strada, iar cea care o duce cel mai bine e angajata la o firma de brokeraj. E evidenta intentia de a face un portret realist a tineretului coreean, fara a cauta senzationalul. Rezultatul e un film placut si interesant, chiar daca unele parti sunt lente si exista clisee. Cinematografia e tipic coreeana, cu imagini foarte frumoase si atentie la detalii, iar soundtrack-ul electronic iese in evidenta in mod pozitiv. | ||
|
|
26-03-2006, 01:45
| #44 (permalink) | ||
| Registered User Join Date: Oct 2001 |
In sfarsit am apucat sa vad Audition. Mai exact Audition fara ultimele 10 minute. Cam doua treimi e un thriller destul de mediocru, apoi devine un torture fest de o violenta remarcabila pe care n-am avut chef sa-l vad pana la final. Recomandat amatorilor de ace infipte in ochi, degete taiate, fetite arse cu fierul rosu etc  Din punctul meu de vedere nu e film artistic, ci pur si simplu fetisism extrem. Imi pare rau daca jignesc pe cineva, dar ma intreb cat de bolnav si/sau tampit poti sa fii ca sa-ti placa asa ceva.
| ||
|
|
31-03-2006, 12:10
| #45 (permalink) | ||
| Registered User Join Date: Feb 2006 | Quote:
si eu am incercat sa-l gasesc, dar nimic. Te rog daca reusesti sa faci rost de el, da-mi si mie un semn ca imi doresc foarte mult sa-l revad | ||
|
|
31-03-2006, 21:39
| #46 (permalink) | ||
| Registered User Join Date: Oct 2001 | Il mare Unul din cele mai frumoase filme de dragoste pe care le-am vazut pana acum. In primul rand mi-a placut cinematografia, nu pot sa zic ca ma pricep, dar culorile si modul in care e filmat mi-au dat o senzatie deosebita. Povestea e despre doi oameni care se iubesc de la distanta, comunicand prin scrisori, fara sa se fi vazut niciodata. Cu un mic twist - traiesc in ani diferiti. El e in 1998, ea in 2000 si cu toate astea scrisorile pe care le lasa intr-o cutie postala ajung aprope instantaneu de la unul la celalalt. De aici apar niste probleme interesante - de exemplu cum pot ajunge sa se intalneasca? El o poatea vedea pe ea, cea din 1998, dar ea evident nu are cum sa-l recunoasca, pentru de abia dupa 2 ani va primi prima scrisoare de la el. Chiar daca intrezariti o solutie, probabil filmul o sa va surprinda... Singura problema majora din punctul meu de vedere e ca personajele nu sunt suficient de bine dezvoltate. Dar e un defect care poate fi trecut cu vederea in fara imaginilor superbe si a unei povesti interesante si destul de originala. Try it  | ||
|
|
08-04-2006, 23:01
| #47 (permalink) | ||
| Registered User Join Date: Oct 2001 | Tony Takitani Un film de arta despre singuratate, adaptare a unui roman de Haruki Murakami. Imagini sterse si fotografii in tonuri sepia peste care curge vocea usor monotona a unui narator. Cateva scene in care personajele intervin pe neasteptate, completand frazele naratorului, de obicei cu informatii despre ele insasi. Obsesie pentru imbracaminte, o femeie plangand in mijlocul unei garderobe impresionata de frumusetea hainelor, adevarate creatii de arta in sine. Sunt senzatii ciudate si filmul ar putea fi considerat pretentios si lent, "artsy-fartsy", dar asta depinde de fiecare privitor. Personal mi-a placut si cred ca reuseste bine sa transmita o anumita stare de spirit. Unele imagini mi-au amintit de cinematografia lui Christopher Doyle din "2046", care avea o tema oarecum asemanatoare. | ||
|
|
25-04-2006, 23:31
| #48 (permalink) | ||
| Registered User Join Date: Oct 2001 | Spider Forest Uh, e un thriller? Un horror? O drama? In orice caz e primul film dupa mult vreme care la final m-a lasat in ceata, chiar mai mult decat prima vizionare la A tale of two sisters. Povestea incepe cu un barbat care se trezeste noaptea, intins pe jos intr-o padure. In apropiere se gaseste o cabana si personajul se indreapta spre ea, gasind inauntru un cadavru hacuit artistic si o femeie muribunda care baiguie ceva despre paianjeni. Usa locuintei incepe sa se zgaltaie asa ca omul nostru pune mana pe un obiect taietor-intepator si o deschide, gasind nu paianjeni ci posibilul criminal care la vederea lui o ia la fuga. Urmeaza o cursa nocturna prin padurea care arata destul de sinistru, finalizata cu o lupta a carui rezultat n-o sa-l spun, dar un lucru care atrage atentia e asemanarea intre cei doi barbati. Asta e doar inceputul si Spider Forest e plin de surprize, reusind de mai multe ori sa intoarca povestea intr-o directie neasteptata. Treptat realitatea alterneaza cu imaginatia si supranaturalul, pana cand granita dintre cele trei e greu de distins. Finalul ofera ceva indicii, dar eu n-am reusit sa pun piesele cap la cap, va mai trebui cel putin o vizionare si nici asa nu sunt sigur ca exista o explicatie logica sau ca o voi gasi. Oricum, Spider Forest e o experienta interesanta pentru amatorii de puzzle-uri cinematografice, iar imaginile frumoase combinate cu povestea ii dau o calitate poetica care ramane indiferent de explicatii. P.S. Imi dau seama ca destule filme de pe threadul asta sunt ceva mai greu de gasit. Probabil ca destui stiu cum sa o faca, dar cine are nevoie de sugestii poate sa-mi dea un mesaj privat. | ||
|
|
01-05-2006, 22:39
| #49 (permalink) | ||
| Registered User Join Date: Oct 2001 | Millenium Mambo Ce film frumos si deosebit. Reuseste sa captureze o senzatie atemporala, aprope ca nu are o poveste si totusi nu observi, e un vis care pare atat de real incat te cuprinde si te face sa uiti orice altceva. Muzica psihedelica vibreaza peste imaginile complexe, in culori intense, iar noi urmarim o tanara taivaneze superba suferind si bucurindu-se, printre droguri, cluburi si prieteni. E un film care concentreaza un fel de esenta a adolescentei si tineretii, fara logica si planuri pe termen lung, doar traind clipa care uneori aprope irational e de o frumusete extraordinara. Personal n-am mai vazut niciodata ceva care sa semene cu Millenium Mambo si mi-a placut mult, dar cineva care nu reuseste sa se conecteze emotional sau estetic la el o sa se plictiseasca de moarte. Mi se pare exact genul de film pe care ori il iubesti ori il urasti. | ||
|
|
12-05-2006, 21:18
| #50 (permalink) | ||
| Registered User Join Date: Mar 2006 |
io vreau sa vad "the Uninvited" http://www.postvisual.com/showcase/2.../theUninvited/ site -ul m-a facut sa vreau sa-l vad | ||
|
|
19-05-2006, 13:24
| #51 (permalink) | ||
| Registered User  Join Date: May 2006 |
Hero shi House of Flying Daggers.....minunate filme (capodopere ash putea spune).Shi pt cei care spun :"nu ma uit la filmu ala cu galbejitzi care sar shi zboara prina aer ca nishte broscari" -->nu jtiti nik despre filme,in primult rand asiaticii prezinta aceste doua filme ca fiind nijte basme,mituri sau legende acceptatzile asha cum sunt shi o sa va placa!!!!!!!
| ||
|
|
21-05-2006, 23:43
| #54 (permalink) | ||
| Registered User Join Date: Oct 2001 | Flowers of Shanghai La sfarsitul secolului al XIX-lea, "florile" din Shanghai sunt prostituate de lux, crescute de mici ca sa serveasca doar membrii de vaza ai societatii. Sunt frumoase, inteligente, cultivate, iar unele dintre ele ajung chiar sa se casatoreasca cu clientii lor. Filmul urmareste in primul rand sa creeze atmosfera - scena dupa scena se succede, fiecare filmata superb, fiecare terminata cu un fade to black, momente volatile in timp. Nu pot judeca stilul vizual decat ca amator fara pretentii, dar mi s-a parut deosebit de frumos, adevarata ratiune de a exista a filmului. Personajele nu au prea multa profunzime, insa diferentele culturale sunt interesante, iar Flowers of Shanghai ofera pe langa experienta estetica si ocazia de invata cate ceva. E un film care necesita rabdare, in care destule lucruri sunt sugerate, nu aratate explicit, de exemplu nu exista nici un fel de nuditate in pofida subiectului. Oricum cine nu vrea sa se oboseasca prea mult poate sa invete despre "cultura exotica asiatica" direct de la americani, in Memoirs of a Geisha...  | ||
|
|
28-05-2006, 15:36
| #55 (permalink) | ||
| Registered User Join Date: Oct 2001 | Cure Marea majoritate dintre noi am intalnit persoane pe care le-am detestat sau chiar urat, dar n-am putut scapa de ele la momentul respectiv. Ideea de la care porneste Cure e simpla si lipsita de originalitate - nu ar fi mai simplu sa-l/sa-o ucizi pur si simplu, fara regrete, ca o eliberare, o "vindecare"? Oare nu e asta un lucru complet natural, de la care ne opreste doar societatea? Daca mai adaugam si ceva mumbo-jumbo despre mesmerism si hipnoza ar trebui sa iasa un film de doi bani numai bun de dat pe Pro Tv sambata seara. Si totusi Cure surprinde. La inceput o prostituata e ucisa violent si ucigasul e gasit chiar la locul crimei, dezorientat, fara sa poata sa-si explice de ce a facut-o. E a treilea omor de acest fel si seria continua. Intr-un thriller obisnuit restul filmului ar fi dedicat dezlegarii misterului crimelor, dar filmul asta are alte preocupari. Dupa doar un sfert de ora deja avem o idee despre adevarata sursa a crimelor, iar la jumatate de ora deja e complet dezvaluita. Nu pot sa spun prea mult pentru ca nu vreau sa introduc spoilere, dar restul filmului e dedicat unei lupte psihologice cu rezultate imprevizibile, in care sunt prinsi cei care au investigat crimele. Cure nu presupune nici o clipa ca audienta e stupida, prin urmare indiciile sunt destul de subtile si cei care prefera un final in care raspunsurile sa li se ofere pe tava ar fi bine sa-l evite. Stilul in care e realizat e foarte reusit, cu imagini si sunete care te introduc in atmosfera. E un thriller/horror psihologic bun spre foarte bun, dar care nu depaseste limitele genului. | ||
|
|
29-05-2006, 00:08
| #56 (permalink) | ||
| Registered User Join Date: Oct 2001 | Swallowtail Butterfly Wow. Cam asta ar fi prima reactie dupa ce am vazut Swallowtail Butterfly. Si nu pentru ca ar fi perfect, dar regizorul si scenaristul Shinji Iwai reuseste cumva sa creeze propria lume, o viziune care cel putin pentru mine e originala. Am avut o senzatie unica in timp ce il priveam, ca un artist se joaca in mod serios, creand ceva prea traznit ca sa fie o drama si prea melancolic ca sa fie entertainment. E genul de film care trebuie vazut, nu povestit si de altfel nici nu stiu cum as putea sa-l descriu. E absurd, liric, grotesc, distractiv, ridicol, toate la un loc. In momentele cele mai bune mi-a amintit de ce iubesc filmele. | ||
|
|
04-06-2006, 01:02
| #57 (permalink) | ||
| Registered User Join Date: Oct 2001 | Harmful insect Un film minimalist, care mi-a lasat o senzatie echivoca. Pe de o parte nu pot sa nu respect curajul regizorului care adopta de la inceput un stil aparent rece si impersonal cu potentialul de a distanta o buna parte din audienta. Sachiko e o adolescenta care nu prea merge la scoala preferand sa petreaca timpul colindand orasul impreuna cu un baiat. Tatal ei e mort. Sachiko se duce in port. Colegele lui Sachiko merg la scoala. Sachiko nu merge. Mama a incercat sa se sinucida. Fara succes. Sachiko scrie cuiva. Sachiko se duce in oras. Lui Sachiko ii scrie cineva. Colegele lui Sachiko merg la scoala. Sachiko nu merge. Scene amestecate, plictiseala, alienare, artificial, o confuzie scurtcircuitata de socuri si de momente fericite ocazionale. La un moment dat, daca nu ai renuntat la film, incepi sa simti cum cresc in interior tristetea, empatia, furia, durerea, oarecum confuze si intelegi ce vrea sa transmita Harmful insect. Pe de alta parte insa povestea e destul de subtire si, desi nu e chiar exploatativa, exista scene care sunt introduse de dragul de a soca. E un film japonez, retinut la suprafata, dar vibrand in interior, simultan profund si obtuz. O experienta interesanta. | ||
|
|
04-06-2006, 23:40
| #58 (permalink) | ||
| Registered User Join Date: Oct 2001 | Lifetimes Zhang Yimou e cunoscut mai ales ca regizorul lui Hero si House of the Flying Daggers. Lifetimes, facut cu zece ani mai devreme, are prea putin in comun cu acestea, dar e cel putin la fel de bun. E povestea a aproximativ 30 de ani din viata unui cuplu chinez, pornind la cativa ani de la casatorie, cu putin inainte de al doilea razboi mondial, pana in perioada revolutiei culturale maoiste din anii '70. In general genul asta de filme ma plictisesc pentru ca incearca sa inghesuie prea mult intr-un timp limitat - poti arata in doua ore jumatate din viata unor oameni si pe deasupra si societatea in care traiesc? N-as fi crezut, dar Zimou aprope ca m-a convins ca se poate. Ma intreb insa daca asta nu se datoreaza faptului ca am trait destul in comunism ca sa inteleg imediat anumite lucruri, poate ca cei care n-au prins deloc perioada aceea nu s-ar putea conecta la fel de bine la el si nici nu ar intelege ca atunci cand faci un astfel de film intr-un regim socialist risti mai mult decat un esec financiar. Lifetimes a fost interzis in China si aratat la Cannes in pofida protestelor autoritatilor chineze. Cu toate astea nu e un film politic, dupa cum sugereaza si numele e un film despre viata, mult mai realist, uman, cald si infiorator decat suntem obisnuiti sa vedem. | ||
|
|
01-07-2006, 00:56
| #60 (permalink) | ||
| Registered User Join Date: Oct 2001 | All About Lily Chou-Chou Nu-mi dau seama daca mi-a placut All about Lily Chou-Chou, probabil ca nu, dar stiu sigur ca n-am mai vazut asa ceva si probabil nici n-am sa mai vad vreodata. La fel ca in cazul lui Swallowtail, facut tot de Shunji Iwai, cuvintele sunt incapabile sa redea ceea ce e de fapt poezie vizuala. Diferenta e ca Swallowtail avea o poveste relativ coerenta, in timp ce All About Lily Chou-Chou e frustrant de opac, mai ales pentru cineva care nu e japonez. De aceea initial am fost dezamagit. mi se parea ca Iwai iroseste un talent extraordinar pe o poveste de doi bani. Acum nu mai sunt asa sigur, mi-am dat seama ca nu e un film la care sa te uiti pentru distractie sau pentru a gasi vreun inteles simplu, e ca un vis care desi pare absurd si exagerat, n-a aparut degeaba din subconstient. | ||
|
| Advertisment | |
 |
|
| Thread Tools | |
|
|
Divide et impera. 
