|
apare in "grand hotel victoria romana"
Zece ceasuri... Sa ma culc... Las ferestrele deschise si lumânarea aprinsa si ma asez în pat... Ma doare capul... Baiatul cu prajitura... Ce ochi!... Oare sa fi existând deochiul?... Un neastâmpar nesuferit îmi furnica din talpa pâna-n crestet... Insecte!... Iute jos din pat!... Iau lumânarea sa vad de aproape... E grozav!... Un popor întreg, ca la un plebiscit... si umbla si alearga pe cearsaful alb încoace si încolo uimite de lumina! Ce sa fac?... Trebuie sa dorm!... În pat imposibil... Trag cearsaful, îl scutur bine pe fereastra si-l întind pe covor în mijlocul odaii; desfac un pachet de tutun, presar pe cearceaf si ma culc pe jos... Îmi arde toata pielea; nu pot adormi; sunt ametit, nervii iritati - simt enorm si vaz monstruos. Lumânarea îmi da drept în ochi... Ma scol s-o mut si apoi m-asez la loc.
...Deodata sar în picioare... Zgomot mare în ulita! Merg degrab la fereastra... Cadranul transparent de pe foisorul de foc atata unul s-un sfert... Când au trecut trei ceasuri?… Am atipit, prin urmare?... Ce e în strada?... Maturatorii orasului... Au prins un câine la mijloc. Stiu... Asta e o petrecere populara, la noi; am vazut-o de atâtea ori...
cred ca e graitor in context, asa ca nu mai incerc eu sa dau explicatii neroade
| 
03-01-2005, 15:35
