Povestea vulturului sau cum au vrut gainile sa zboare

[cristinalps]

Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de abia iesit din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina.

Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri.

Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nicio clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o gaina.

Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile robuste.

Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat in zbor spre infinit, intr-adevar liber.

Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a luat zborul, pierzadu-se in imensitatea cerului, multe din gaini au devenit constiente de trista lor situatie si au inceput sa viseze sa devina vulturi.

Incepura sa circule, la inceput aproape clandestin, apoi mai deschis, niste filosofii ciudate care argumentau ca fiecare gaina avea inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat. "Conditia de gaina nu este decat rezultatul unor credinte limitante", sustineau niste gaini-profete, "schimbati credintele, si cerul va fi al vostru".

Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen "Cum sa devii un vultur in 30 de zile", "Vulturocibernetica ", "Analiza vulturactionala" , "Minunile zborului", "Declanseaza vulturul din tine" samd.

Pentru cei care aveau bani de cheltuit, aparusera si seminarii (de Programare Gainolingvistica) si cursuri audio si video, unde se invata cum sa vizualizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunosti sunetele celorlalte pasari (sa te pui in rapport), cum sa percepi senzatia vantului in aripile tale (condita de vultur nu poate fi atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite).

Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma), care depista 9 feluri de a fi gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite spre a deveni vultur. Aparusera si niste tehnici, cum ar fi Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care te invatau ce se intampla daca apesi pe niste puncte de pe cap si piept spunand "Iubesc si respect aripile mele", si anume ca iti va trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de dezvoltare spre conditia de vultur).

O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte puse la cale un sistem de multi-level marketing care consta intr-un complex sistem de puncte care se obtineau vanzand cursuri si seminarii celorlate gaini, argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai sigura pentru a se apropria de starea de vultur.

Cine frecventa un numar suficient de cursuri putea sa devina "gainocoach certificat", si ii ajuta pe ceilalti sa mearga mai rapid pe drumul dezvoltarii.

Nu e nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in lipsa totala a unor rezultate concrete, isi exprima indoielile asupra sensului pe care l-ar avea toata treaba asta, era imediat acuzat - din partea celor mai exaltati si convinsi - ca este stapanit de credinte limintante si blocat de gandul negativ.

Mai ales, i se repeta in continuu: "Aminteste-ti de fostul nostru tovaras, care dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune angajament si credinta, si o sa reusesti si tu."

Ultimele stiri din cotet imi confirma ca niste gaini s-au imbogatit, altele tot cauta tehnica potrivita pentru a se ridica in zbor, si altele asteapta venirea Marelui Gaina care ii va scoate din conditia lor.

Din cate am aflat, nimeni dintre ei nu s-a mai ridicat de la pamant mai mult decat niste zeci de centrimetri.

Morala:
Povestioara asta presupune ca un vultur e mai bun decat o gaina si face o confruntare stupida intre doua fiinte cu potentiale, talente si forte diferite.

Si aici nu este vorba de a lua apararea cui are mai putine talente sau cui este mai slab, ci de a ma impotrivi unui intreg sistemul social conceput sa produca nemultumirea permenenta, lipsa de satisfactie propunand modele imposibil de egalat si industria adiacenta care iti "vinde solutii" in timp ce alergi dupa aceste modele imposibile.

E acelasi mecanism prin care ti se arata cel care a castigat un miliard la loto, si te convinge ca o sa ti se intample la fel.

E acelasi mecanism prin care ti se arata o supervedeta, si ti se spune ca daca cumperi setul de machiaj (parfum/rochie/ cercei) o sa fii ca ea.

E mecanismul prin care o societate care are din ce in ce mai mult devine din ce in ce mai nesatisfacuta si nemultumita.

Eu, sincer, cred ca un vultur este un vultur, si o gaina o gaina.

Si cred ca pot exista vulturi prosti si gaini superbe, si ca o confruntare este absolut fara sens.

Si cred ca fiecare ar trebui sa isi exploateze potentialul fara sa se confrunte cu altcineva in afara de sine, mai ales cu modele impuse de cineva care are ca singur scop sa iti "vinda solutiile" lui.

Dar cand vad lumea care se chinuie sa se conformeze la niste modele imposibile, urmand sfaturile vanzatorilor de "american dream" (de multe ori mai confuzi decat discipolii), ma gandesc ca poate trebuie cineva care sa atraga atentia.

Si sa aminteasca ca fiecare dintre noi e unic, ca fiecare dintre noi are atatea talente si posibilitati incat, daca si le-ar exploata nu i-ar mai ramane timp pentru a invidia pe altcineva.

Recunoasteti vreun pattern?

[BT]

Gasesc ironic faptul ca persoana care a scris/tradus acest text, are sub semnatura site-uri din care citez:

• sa iti descoperi potentialul ascuns, sa iti atingi adeveratele obiective, in viata si in afaceri, sa iti distrugi credintele care te limiteaza, sa darami frica si s-o transformi in energie pozitiva, sa-ti pastrezi "focusul" si concentrarea in fata celor mai mari obstacole si provocari
• sa-si foloseasca talentele, sa-si depaseasca limitele si sa descopere puterea uimitoare a noilor tehnici de psihologie aplicata, ca Neuromemetica, Programarea Neuro Lingvistică, Analiza Tranzacţională, Hipnoza Ericksoniană

Contributia personala banuiesc ca este "Recunoasteti un pattern?". Recunosc un apel la nonconformism, la mandria proprie, la o egalitate artificiala. Voi comenta doar urmatorul paragraf, piesa de rezistenta:

Si sa aminteasca ca fiecare dintre noi e unic, ca fiecare dintre noi are atatea talente si posibilitati incat, daca si le-ar exploata nu i-ar mai ramane timp pentru a invidia pe altcineva.

Unicitatea trebuie privita in relatie cu precizia descrierii obiectului studiat. La precizie maxima, fiecare dintre noi este unic, dar cu scaderea treptata a preciziei ne combinam intr-o masa amorfa de vietuitoare pe o planeta oarecare. Diverse precizii pentru diverse nevoi; daca doresti sa impresionezi un om, suna bine sa-i spui ca e unic.
"Daca" de acolo este din punctul meu de vedere un daca atat de imens incat se poate spune ca pentru majoritatea dintre noi numarul de talente si posibilitati este cat se poate de limitat si mic.

[cristinalps]

Originally Posted by BT

Gasesc ironic faptul ca persoana care a scris/tradus acest text, are sub semnatura site-uri din care citez:

• sa iti descoperi potentialul ascuns, sa iti atingi adeveratele obiective, in viata si in afaceri, sa iti distrugi credintele care te limiteaza, sa darami frica si s-o transformi in energie pozitiva, sa-ti pastrezi "focusul" si concentrarea in fata celor mai mari obstacole si provocari
• sa-si foloseasca talentele, sa-si depaseasca limitele si sa descopere puterea uimitoare a noilor tehnici de psihologie aplicata, ca Neuromemetica, Programarea Neuro Lingvistică, Analiza Tranzacţională, Hipnoza Ericksoniană

Este ironia dusa la extrem! Desigur, asta presupune ca cel ce a tradus si s-a folosit de aceasta povestioara facuta cunoscuta de Anthony de Mello nu a inteles-o suficient (nu neg ca exista posibilitatea sa nu o fi inteles eu, dar parca mi-as pastra orgoliul intact, inca )

Originally Posted by BT

Contributia personala banuiesc ca este "Recunoasteti un pattern?". Recunosc un apel la nonconformism, la mandria proprie, la o egalitate artificiala. Voi comenta doar urmatorul paragraf, piesa de rezistenta:

Unicitatea trebuie privita in relatie cu precizia descrierii obiectului studiat. La precizie maxima, fiecare dintre noi este unic, dar cu scaderea treptata a preciziei ne combinam intr-o masa amorfa de vietuitoare pe o planeta oarecare. Diverse precizii pentru diverse nevoi; daca doresti sa impresionezi un om, suna bine sa-i spui ca e unic.
"Daca" de acolo este din punctul meu de vedere un daca atat de imens incat se poate spune ca pentru majoritatea dintre noi numarul de talente si posibilitati este cat se poate de limitat si mic.

Ma tem ca punctul de rezistenta, in conditiile in care faci abstractie de "sursa" acestei fabule este cel subliniat de mine

E mecanismul prin care o societate care are din ce in ce mai mult devine din ce in ce mai nesatisfacuta si nemultumita

Motivul pentru care am adus in discutie aceasta fabula si comentariile de pe marginea ei, omitand inadins autorul/-ii, a fost pentru ca am observat o tendinta in crestere a societatii de a fi din ce in ce mai nemultumita si mai "plangacioasa".
Ne plangem de orice si de oricine, incercam de multe ori imposibilul (sau prea putin realizabilul) si nu facem altceva decat sa ne crestem frustrarile si sa ne acoperim ignoranta.
Imi pare ca ideea de baza aici era acel "cunoaste-te pe tine insuti" compensat de un "accepta-te pe tine insuti".
Si ca sa iti raspund, ca asa este frumos, da, la o adica, fiecare este unic la precizie maxima. Dar, chiar si la o mai slaba precizie, un grup are niste insusiri unice (hai sa le spunem proprii si definitorii) vis-a-vis de un alt grup, o societate fata de alta societate, iar, per ansamblu, indiferent cate planete cu viata s-or gasi in univers, plecand de la acceptiunea ca poate mai sunt, cel mai probabil sunt diferite de a noastra.

PS: date fiind orele inaintate la care mai pot posta pe forum fara frica de laguri/erori/samd, rog sa-mi fie iertate eventualele incoerente, puneti-le pe seama somnului care imi da tarcoale.

[m@dm@n]

E dreptul fiecaruia sa creada ce vrea si in ce vrea. Personal nu cred in talent, ureche muzicala, viziune artistica etc. Pur si simplu viorile nu cresc in natura ca sa fie o abilitate transmisa genetic (ca sa-l parafrazez pe Bandler).
Frustrarea dintr-un esec este rezultatul unei minti slabe, lipsita de educatia necesara. Un esec nu trebuie sa te doboare ci sa te incurajeze. Un refuz nu trebuie sa-ti taie din elan si sa-ti dea "aaaaaripi".

Problema nu vine din esecurile personale, vinde din educatie/mentalitate, suntem invatati sa castigam tot timpul si sa regretam esecul mai mult decat trebuie. Suntem invatati sa pretuim foarte mult lucrurile si sa intelegem ca sunt unice si de neegalat, nicidecum ca putem gasii ceva mai bun, mai interesant, etc.
Ca sa-l citez pe tyler durden din fight club:
It's only after we've lost everything that we're free to do anything.

[Occam]

Povestea este o analogie cam prea extinsa zic eu. Si care termina cu o concluzie extrem de superficiala: vulturii sunt vulturi si gainile gaini. Dar in societate nu e chiar asa. ADN-ul oamenilor nu este diferit in masura in care ADN-ul vulturilor e diferit de al gainilor. Si atunci majoritatea diferentilor sunt de sorginte sociala. Multe sunt stereotipuri si prejudecati, imprimate chiar de societate, si care e bine sa fie reanalizate si revizuite in mod constant. Ceea ce nu inseamna ca seminariile gainolingvistice si tot talmes-balmes-ul pseudopsihologic sunt metoda. Dar, cumva, trebuie sa avem mecanisme prin care sa rezistam impulsului de adopta prea repede o idee comoda de provenienta sociala. Teoria etichetarii, in sociologie, spune, de exemplu, ca odata ce un tanar este numit "delincvent", automat el devine mai delincvent decat era ininte. Asta ar sugera ca unele pasari, daca le spune cineva ca sunt gaini, chiar devin gaini, nu vulturi deghizati, ci gaini in toata regula.

[H2H]

Vulturasul realizeaza ca se poate si altfel abia in urma exemplului. Pana atunci era o gaina fericita, cotcodacea dimineata si enerva toti cocosii din zona cu tonul de toba sparta cu care croncanea, ferm convins fiind el ca este perfectiunea in trambitat desteptarea.
Cam asa si cu oamenii, majoritatea accepta sa mearga cu valul, inertiile si prejudecatile sociale fiind de cele mai multe ori o frana puternica pt multi.
Totusi, unii vad ca se poate si altfel, gasesc in ei puterea de a-si depasi propriile inertii si prejudecati si reusesc sa zboare.
Deja sunt pe cale de a deveni exemple, ceea ce se si intampla daca nu se prabusesc.
Dar cei ce sunt cu adevarat vulturi, sunt cei ce se desprind in zbor prin gandire proprie, ca si cum vulturul exemplu n-ar fi trecut niciodata pe-acolo. Ei constituie motorul omenirii, ei ne trag inainte depasind mereu limite ce pareau de netrecut, de negandit.

Asta daca nu cumva au apucat sa faca oua, caz in care raman cu familia si s-a dus naibii si zbor si piscuri marete, raman la adunat rame proaspete pt pui

[TriggerHappy]

mai is si din aia care fac si oua si "trag" si omenirea inainte.
si societatea nu e neaparat mai nesatisfacuta/nemultumita...doar mijloacele de comunicare au explodat si toata lumea se impiedica la tot pasu de cineva care isi striga nemultumirea in public. Vorba aia: esti un ratat, nu-i nimic, poate "destinul" vietii tale e sa fii exemplu negativ pentru altii
Dar ratatii adevarati nu raman in istorie...desi unii i-ar considera ratati pe aia care au ajuns foarte sus dar au sfarsit-o prost(Eminescu, Napoleon, Hitler etc.)

Ok, o mica problema cu threadu asta...pana citesc toate posturile uit ce vroiam sa raspund la primul...poate mai bine dadeai doar linkul si dupa opinia ta cristinalps, vorba aia: o idee care nu poate fii rezumata intr-o singura fraza e o aberatie.

[DonAdryan]

Mie mi-a placut povestioara, ca dealtfel si interpretarea. Evident, analogia e valida iar cei care nu o recunosc nu sunt decat niste ipocriti. Ideea apare oricum in cele mai elementare manuale de economie/marketing.
Din pacate...avem mult prea multe lucruri de care nu avem nevoie si mult prea multe vise false...