![]() |
| | #283 (permalink) | ||
|
part 3 si ultima in ultima poza sunt eu ![]() ps: pozele sunt din barcelona pps: obiectivul e tammy-ul 27-50 f2.8, al carui valoare abia aici se cunoaste. Un prime nu ar fi stricat, dar chiar si asa conteaza foarte mult dof-ul. is-ul in interior e de 3200, care am descoperit ca nu ma deranjaza absolut deloc la pozele cu oameni, dimpotriva, chiar adauga valoare in momentul in care dispare noise-ul de chroma. Aparatul este un 40d, care tocmai ce a inlocuit 30d-ul vechi.
__________________ >>>>>>>>> FOTO <<<<<<<<< | |||
|
| | #285 (permalink) | ||
|
A vrea si a lua nu e totuna. Cand o sa aibe un mod de filmare hd cum trebuie cu control manual o sa iau. Pana una alta nu se merita. Am 21mp care sunt mult prea mult si o sa ma enervez mai mult ca 90% din fotografii ies miscate, am un obiectv 24-105 f4 is care va inlocui acest tamron, al carui singur avantaj e plaja focala mai mare (dof-ul e similar cu 2.8 pe aps-c, va trebui sa cresc iso-ul pentru a compensa de la 2.8 la f4, si pana la urma un iso 6400 pe ff e cam tot ala pe care il am la 3200 pe aps-c, in rest o gramada de bani dati degeaba. Nu folosesc inca un prime ca sa ma bucur de un dof mai mic la aceeasi expunere si cu aceeasi lumina + iso-ul identic dar mai noiseless). Pana una alta 40d isi face traba foarte bine, folosesc din plin custom modurile si live viewul (E exceptional ca luneta de spionat in blocurile vecine aparatul folosind 70-300 la 300mm si zoom-ul digital de pe aparat, dar cam atat ) Una peste alta nu, nu merita o investitie de 3000E, chiar daca am banii astia. In plus, mi-a pierit setea de sharpness si megapixeli de mult, sunt perfect multumit cu o poza blurry sau miscata dar care transmite ceva.
__________________ >>>>>>>>> FOTO <<<<<<<<< | |||
|
| | #286 (permalink) | ||
| Quote:
O sa-i transmit complimentele
__________________ The last thing I saw with my own eyes was the bleached interior of the medical lab in Earth's orbit, right before they froze me for the journey into the void darkness, to a destination that I felt mythical. When I opened them again I saw the blue dials of my hud and readouts of my systems. I screamed. With my new machine lungs I screamed and screamed and heard the other Frames scream through my audio systems. I was changed. | |||
|
| | #288 (permalink) | ||
|
Sunt sensibil cand vine vorba de Fantomas
__________________ The last thing I saw with my own eyes was the bleached interior of the medical lab in Earth's orbit, right before they froze me for the journey into the void darkness, to a destination that I felt mythical. When I opened them again I saw the blue dials of my hud and readouts of my systems. I screamed. With my new machine lungs I screamed and screamed and heard the other Frames scream through my audio systems. I was changed. | |||
|
| | #290 (permalink) | ||
| Registered User Join Date: Jan 2002 Location: Bucuresti | scuze, dar pt mine toate sunt pisici, indiferent ca sunt de masculin sau feminin. asa se zice la general, pisici. ![]() dar aprecierile raman, e senzational de frumos(asa). am mai vazut exact asa, sunt vreo rasa anume? 42, am inteles ideea, parca aveai insa un 17-55 f2.8 IS, sau nu mai stiu bine. l-ai dat? eu sunt super multumit de el. daca vrei poze cu dof mic, te pot ajuta cu un 100 f2, ne intalnim si tragi cu el ce ai nevoie, desi nu prea ai cum sa il folosesti in interior, chit ca o pisica o poti cadra usor. in schimb ma inveti cate ceva pe parte artistica | ||
|
| | #291 (permalink) | ||
|
Ma batea gandul la un 85mm f1.8. Ideal este 50mm 1.4, insa e prea apropiat de tamronul meu. In plus am un 100mm f2.8 macro, si e cam de nefolosit din cauza focalei mari si lipsei is-ului (god, cat imi doresc sa scoata si canon prime-uri cu IS, ca nikon ). Probabil insa imi voi lua acel 17-55 IS, pe care nu il am inca si nu imi displace deloc.
__________________ >>>>>>>>> FOTO <<<<<<<<< | |||
|
| | #294 (permalink) | ||
| Omg, ffs... si eu. How grow hairs!!!
__________________ Fericirea vesnica se afla in casuta de mai jos (aia de langa Y!) Servicii de fotografie - portrete, produse, evenimente, nunti · Servicii de graphic design, web design, identitate | |||
|
| | #295 (permalink) | ||
| Eh hai, prajiturico, ca nu ne-am mai vazut de cand eram tineri si cu bentite. Am tot setup-ul asta de pilozitate de ceva timp deja ![]() Nu il avem de prunc, ci doar de mai putin de un an. Avem pe etaj o vecina, o englezoaica ce, in mod absolut ciudat pentru mine, se invarte in aceeasi sfera de interese ca si maica-mea - recte salvatul de pisici, dar si alte animale, facutul lor bine si apoi plasatul lor pe la prieteni, cunoscuti, pe unde cred ele ca animalele o vor duce bine si vor fi acceptate. Cand deschide usa de la apartament simt mirosul pisicilor. Un miros atat de familiar, am crescut in jurul lor si cu ele catarandu-mi pe spate. Este o coincidenta haioasa, am fugit de acasa pana am ajuns in partea cealalta a continentului doar ca sa dau de ceva ce imi aminteste foarte preganant de casa. In orice caz, doamna Colette a avut o aventura nefasta cu noi, caci ne-am oferit sa ii luam un pisoias din brate, o creatura portocalie tarcata si zbarlita ce parea destinat numelui de Tiger Woods, si care dupa nici o saptamana a inceput sa dea primele semne a ceea ce s-a transformat dupa cateva zile si o vizita la un veterinar intr-un diagnostic de FIP. Statuse cateva zile cu alte pisici la un shelter si probabil de acolo il luase. Prinzandu-l de la inceput, am zis "Da-i si lupta!" Dupa ceva timp pe variate medicatii, a avut o perioada buna de vreo doua saptamani insa apoi a inceput sa piarda cursa incet-incet. Inspre sfarsit deja ne comanda prin casa pur si simplu prin mieunat, devenise un expert in modularea vocii astfel incat sa genereze ample demonstratii de rasfat In orice caz, cand nu i-a mai fost comod l-am eutanasiat. Am plans ca niste copii.Doamna Colette si-a cerut scuze, insa nu am putut sa o privesc atunci in ochi. Intr-adevar, nu avea nici o vina, insa in acele momente o uram din plin. O saptamana mai tarziu, in weekend, dimineata pe la orele 11. Eu sunt cel matinal asa ca de obicei la ora aceea incep sa ma impleticesc prin casa incercand sa indeplinesc ritualul ce imi va permite sa ies afara si sa beau o cafea undeva, printre oameni. In mod surprinzator si neasteptat, soneria suna. Deschid, domna Colette. In bratele ei o chestie alba cu alura de alergator de cursa lunga kenyian, un trup schilod in umbra unui cap gigantic. Mi-l da, incepe sa zica rapid ceva din care reusesc sa inteleg ca este o prospatura si ca taman l-a injectat cu o sumedenie de chestii folositoare sanatatii sale si ca nu are cum sa il tina la ea in casa cel putin doua saptamani pana cand vaccinul nu incepe sa functioneze la parametri corecti (speriata si ea din cauza FIP-ului si a faptului ca ea mai avea pisici ce puteau sa fie purtatori) si ca s-a gandit ca noi o sa vrem si ca o sa vorbim peste doua saptamani si gata, ca trebuie sa fuga la shelter. Nu neaparat de acord, insa o forma frumoasa de a isi cere scuze, am considerat atunci uitandu-ma la motan si mirosindu-ne reciproc. Am zis, dara ok. Si, un deja vu. Dupa cateva zile, ceea ce am considerat o reactie normala la vaccin s-a transformat intr-o noua vizita la veterinar. De data asta, o boala mai umana cum ar veni. Insa doar aparent, caci tanarul kenyan era slabit si fara multa motivatie de supravietuire dupa vartejul de schimbari din ultima vreme. Am aflat ca l-au gasit dimineata pe presul de la intrarea in shelter. Statea cuminte acolo si le astepta, un baiat educat. Insa schimbarea asta completa a realitatii - alta casa, alte greutati ale mainilor ce il mangaie, alte voci vorbind, insa tot funky - mai degraba l-au facut apatic decat energetic, un teren propice pentru orice boala sa se dezvolte sanatos. Asa ca am purces sa il aducem inapoi cu scenete umoristice ad-hoc si impins pe gat antibiotic cu o seringa, incet dar ferm (dupa cateva saptamani, devii expert, inclusiv in imobilizarea impricinatului), pe gat de doua ori pe zi. A durat ceva timp si a trecut printr-o complicatie, insa pana la urma a razbit si a incetat cu stranuturile si lichiditatea continua a fetei, a inceput sa puna greutate pe el si a descoperit ca se poate juca. Sincer cred ca era pisoiul ori al unor batrani, ori al unui urecheat. Era foarte linistit, nu se juca cu nimic. Curios, insa doar baga nasul, nu dadea si cu labuta. Asta pana cand i-am aratat un betigas de urechi si a luat-o razna iar noi i-am oferit tot spatiul necesar sa o faca. Din acel moment parca i-a mai crescut un creier - dupa cateva zile descoperise ca daca impinge ceva de pe masa, dupa un timp acel lucru cade cu zgomot pe jos si mai mult de atat, daca impinge suficient de multe lucruri din astea, poate sa se si intinda pe masa cand se plictiseste de jucat cu ele. (de curand a dat examenul de maestru in daramantul lucrurilor in timp ce priveste plictisit in alta parte, si trebuie sa recunosc ca l-a luat cu succes) Dupa doua saptamani a descoperit ca daca zgaraie suficient de mult timp cu laba la unele usi ele se deschid, iar dupa inca o saptamana a realizat ca la celelalte poate sa sara pe clanta si sa se agite el pe acolo pana cand se deschid. A avut o perioda lunga in care a fost concentrat pe usi. La un moment dat devenise atat de obsedat incat il deranja si cand o usa era lipita de un perete. Nimic in spate ei, insa sapa caci stia el ca este ceva acolo! Apoi a urmat perioada de alergat dintr-un colt in altul al casei, cand s-a ales cu numele - caci aia era tot ce vedeam din el, o naluca alba clantanind cu gherutele pe parchet, si din cand in cand se auzea cate o frana ratata ce se termina cu zgmot. Si apoi si altele. (momentan trece prin perioada in care ne da la o parte de pe perne - seara adormi rasfatat in ea iar dimineata te trezesti stramb cu Fantomas tronand pe perna de langa capul tau) Si ca sa iti raspund si la intrebare (nu mi-e somn si mi-e pofta de scris, asa ca scuza-mi introducerea), habar n-am ![]() Posibil ceva turcesc - ori o corcitura de Angora ori una de, sau poate chiar este un Van Kedisi. Corespunde fizic descrierii si nu m-ar mira sa fie crescatori pe aici prin oras. Iar Fantomas este un mascul foarte frumos, mai ardelean asa, masiv dar zglobiu si al naibii de inteligent si simtit. Nenea veterinar spune ca are 3, 4 ani. Bun, e timpul sa dorm.
__________________ The last thing I saw with my own eyes was the bleached interior of the medical lab in Earth's orbit, right before they froze me for the journey into the void darkness, to a destination that I felt mythical. When I opened them again I saw the blue dials of my hud and readouts of my systems. I screamed. With my new machine lungs I screamed and screamed and heard the other Frames scream through my audio systems. I was changed. Last edited by Cowboy; 08-04-2009 at 04:00.. | |||
|
![]() |
|
| Thread Tools | |
| |